Cine are urechi, să asculte; cine are ochi, să vadă

Stau cu reportofonul lângă mine şi, deşi trebuie să scriu un interviu, îmi vine să apăs "record" şi să mă intervievez pe mine însumi. Sau doar să monologhez. Noi trăim în vremuri în care ne iluzionăm că suntem post-umani. Şi aşa şi este. Noi trăim în vremuri în care a fi puternic, rău, bazat, cu impresii, este, pe lângă o necesitate, plăcerea lu' dracu'. Da, da. Ne complacem la maxim. Maxim am spus! Sau pur şi simplu nu vrem să comunicăm naibii ca lumea cu ceilalţi. Şi să nu ne mai stabilim legăturile cu alţii doar după cum vrem noi, fără să justificăm asta cumva, cândva. Şi după mult timp este bine. Dar cândva. Pentru că "mult timp" pentru cineva de vârsta mea, spre exemplu, este mai puţin decât pentru cineva mai în vârstă.

Aşa este, M, un an e mult prea mult ca să mai pot purta macar dialoguri de suprafaţă, umplute de zâmbete de complezenţă. Nici măcar atât. Te poftesc pur şi simplu unde ai chef sa mergi. Inclusiv.
Aşa este, D. Poate vorbim noi, dar până să vorbim cu adevărat cred că trebuie mai întâi să îmbătrâneşti. Mă refer la trecerea timpului, nu la maturizare.
Aşa este, I. Poate că două distanţe sunt aproape de trei distanţe. Şi la trei distanţe firul cedează.
Aşa este, G. Poate că a doua distanţă o va conştientiza pe prima. Atunci voi fi departe.
Aşa e, S. Surori n-am vrut să am niciodată. Când eram eu imatur, tu ai dat dovadă de şi mai multă. Ce mă bucur, sau cu ce mă alin, e că s-a dovedit în timp că te înconjurai de cele asemenea ţie, adică nu pe gustul meu, văd acum.
Aşa e, O, tu cea care erai mai timidă ca mine, şi care nu cu mult timp în urmă căutai să te făleşti că trăieşti mai bine decât trăiai; de parcă nu era normal ca la vârsta asta să se întâmple aşa ceva.





Ma' B, ţi-a mâncat tot timpul salariul din viitor, sau ţi-a mâncat oraşul mare cheful de oraşul mic?


Atâtia blugi, atâtia blugi, cum dracu' să mai înverzim pământul? Atâta net, atâta net, cum sa-l mai avem, cand folosim doar a mia parte din el? Atâta bere, atâtea fiare, atâta piele şi motoare, nu-i rău în asta, nu zic nu. Nu-i bine-n asta, nu zic nu. Nu zic eu asta, să nu zici nici tu.

Cum e să-ţi schimbi serviciul şi să-ţi moară fostul şef?

"Şi tot la timp revenim", i-am spus unei amice. Am dat dracului inconvenientul ăsta, dintr-un Impuls. Am  o mie de muzici în minte şi inimă, care reprezintă o mie de motive ca sa creada lumea în creator. Mai trebuie, mai trebuie, vreo mie de motive pentru fiecare om. Timpul face cât tot, şi încă ceva în plus. Rămâne scopul de edificat, modalitatea, paşii. Înglobarea supoziţiilor prin selecţie la nivelul fiecărei supoziţii, şi nu la nivelul listei ce le conţine. Disecă atomul, disecă religiile, disecă filosofiile, dă contur societăţii prin susţinere de şansă şi de condiţii de viaţă.

Dar tot la timp revenim... M, D, G, I, S, O.... B,  tot pe timp să dăm vina? Sau pe voi? Sau pe mine?

In mod egal, va spun. In moduri egale, unul mai egal ca altul.

Şi mai am litere în alfabet. Pe care nu le voi mai prezenta, însă.

Keri ft. Nimeni Altu' - Astia Sunt Banditi

more about "Keri ft. Nimeni Altu' - Astia Sunt Ba...", posted with vodpod