marți, 24 august 2010

Sunt irizat...irishat...iritat, mai târziu

Damian Marley  vexation of spirit is a waste of time physical conflict is a waste of flesh  carte veche cu poveşti despre marocane în djeballe ca ielele în minţile aproape nebune şi sufletul plăpând al autorului citit de mine în pauzele prelungi de masă de la serviciu Toma George Maiorescu- Noapte bună, Săgetătorule!, Marilyn Manson, repar încărcător de Nokia cu mufă subţire  .   .   .   .  

Din nou, în Irish Pub,  Proiectul Tivodar. Intraţi pe ...on an island de la lista blogurilor pe gustul lui Apollo pentru detalii. Fac pe dracu-n 666 şi ajung acolo. Asta după ce, tot în Irish, duminică seară, a venit Teo de la Deko. L-am mai văzut o dată live, vara trecută, şi când am auzit că vine, mi-am zis că trebuie să-l văd. 20 lei pentru un Guiness la draught şi fix o oră de Teo? A meritat! Toată lumea a râs cu lacrimi. Nici nu se putea altfel, fiindcă cei care au venit au ştiut la ce să se-aştepte. Însă cei luaţi la mişto pe parcursul show-lui... nu ştiu dacă le-au dat lacrimile de la râs sau...de la altceva... :))

Sfârşitul postării... nu scriu romane aici   :D

miercuri, 11 august 2010

Parcă se redefineşte...

Impulsivii au mult de pierdut în viaţă; de ce aleg unii, cu bună ştiinţă, să fie aşa, nu ştiu... Unii se inchid în chestii dulci , siropoase, în mii de poze cu flori, şi nu le pasă de mizeria umană, de mizeria apelor, de British Petroleum... Numai poze cu flori, numai călătorii la concerte, în timp ce privesc lucrurile rele ca pe ceva ce nu îi ating... ca pe un mic punct, la orizont, nevrând să înţeleagă că pentru cel de departe, punctul acela mic reprezintă ceva foarte mare şi bubos...
Şi lezarea propriei persoane este, pentru mulţi, insuportabilă, chiar dacă vine în urma unui sfat binevoitor, a unei sugestii, a unei mici muştruluiri etc., care are caracter dojenitor întru construire, şi nu mustrător întru distrugere.
Cine poate şti, Otilie enigmatică, cine eşti tu? Eu şi tu ştim. Este asta ceva care te jicneşte fiindcă te-am pomenit public? Şi...care public, până la urmă? Că nu cred că mai mult de 30 de persoane mi-au vizitat blogul, în o jumătate de an...
Pentru unii urmează facultate;  la modă la facultate este să rămâi aşa... ca în liceu. După facultate, master. Îţi ocupi timpul învăţând, practicându-ţi hobby-urile, muncind orice, sau ceva part în domeniu, distrându-te. Cu prietenii, cu familia. Însă tu îţi alegi prietenii, au ei te aleg pe tine? Şi, atâta timp cât nu îţi fac rău, de ce nu-i primeşti pe aceia?
V-aţi gândit vreodată la couchsurfing? Unii se mai gândesc; vreo 4500 de români; pe tot globul, poate chiar milioane. Asta, ca un alt point of view la chestiunea cu "hang out with"; parcă se redefineşte...

sâmbătă, 7 august 2010

Pentru căci deoarece

PENTRU CĂ TOT S-A ÎNTÂMPLAT
la freefest Bucov să reiau legătura cu cineva, i-am zis asta: " şi cu toate că ştiu, nu înţeleg; şi în acelaşi timp îmi place şi mă feresc". Aceleiaşi Otilii enigmatice, (...) şi................   Nothing else matters pe scări la Palat, apoi în spate la Mall.

PENTRU CĂ TOT AM FOST RUGAT
de cineva cu aceeaşi zi de naştere:

1. Catren care se corectează singur

Când în sfârşit am reuşit
să-ţi deschid inima,
am văzut mulţi oameni mişunând prin ea;
Iubito, ce peisaj grotesc firesc!


2.  ...n-avea nicio grija, sunt pământean;
dacă vom fi împreună, jur că nu te vei simţi în altă lume;
pământean sunt, te asigur!

3. Un baros scăpat exact pe os

un bolid intrat în colaps
gravitaţional şi sferic
aplicând o forţă brută pe pereţii
scunzi, metalici,
ai buncărului unde stau pe întuneric
îmi trânteşte în timpane decibeli
mai mulţi de-o sută
şi m-alatură
de oameni surzi, simpatici.

4. Ramms+ein

Ţevile nemţeşti înfipte în inima mea
pompează sânge înspre casele oamenilor.
E cutremur şi toată lumea râde
cînd sunt acoperiţi de tavane şi vulturi şi stele.
Mi se rup degetele de la sine şi se duc
pe scena improvizată
din gîndul şi trupul meu,
îşi bat încheieturile cap în cap
şi îşi injectează argint viu
imediat pe sub piele

5. Lucie

şapte guri cereau mâncare
două mâini dăruiau bătaie

şapte guri cereau mai mult
patru mâini se-mpreunau a cult

ceasul s-a stins în locul lumânarii

e foarte nevoie de lumina pe-aici

6. Motiv?
pentru că sunt nativ
între zodii
cu ascendent în sedativ
dar să nu vorbesc în dodii
motiv?
ca să nu devin emotiv
motiv?
dacă nu scriu, devin inovativ
şi rămân aşa
până nu mai sunt viu
motiv
pentru că ştiu
că încă nu-i târziu
pentru ca
poate cândva
să pot
realmente
motiva

PENTRU CĂ TOT NU MĂ POT ABŢINE
să laud Proiectul Tivodar, pentru caracterul de astonishing pe care l-au avut de-a lungul celor două seri duminicale de concert în Irish Pub- The Sham Rock, fostul Hailaif, 18 şi 25 iulie(pe tivodar.ro, prezent la bloguri pe gustul lui Apollo, găsiţi impresia lui Ştefan Tivodar referitor la serile din Ploieşti). Alex Nichita, Aurica, Miruna şi Ştefan Tivodar. Aşadar, la 12 şi jumătate seara, pe o bancă din faţa statuii lui Nichita (Stănescu), savurând un cheese luat de La Pappy, ce seară, ce seară, tot de un nichita ploieştean cu păr bogat şi un nichita tivodăresc, cu talent la scris, făcută. Da, revin la prima postare de pe blogu-mi. A doua duminică, regăsire, buburuze, poftă subtilă de buze, un pic cerebral, şi iată-mă obosit, dar jovial, făcând podul de sus şi unind stările ca podul pus între libertate şi serviciu, apoi bloguri, commenturi şi... somnoriciu'...................................................................................................................................