IUBESC LA CALD, GÂNDESC LA RECE

Un lucru e cert: dintr-o dată, un spate drept pe un scaun de birou e tot ce îţi trebuie ca să te simţi bine. Alături de un ecran cu acces la Internet, o muzică, ceva accesorii culinare şi refuzul de a dormi. Unii numesc aceasta "Triunghiul Bermudelor": netul, butelcuţa, cămăruţa. Alţii numesc aceasta stil dezordonat de viaţă. Apoi, nu prea cred, lucrurile sunt într-o ordine precisă: netul; butelcuţa; cămăruţa. Sunt trei elemente, deci nouă posibilităţi.. Stil dezordonat? Niet.

Un lucru e cert: nu poate disparea niciun element din acestea două. Cum, care două? Butelcuţa şi cămăruţa. Doar nu netul....

Acum, îmi place netul, îmi place butelcuţa, îmi place locanta. E o idee la care renunţ cu greu, însă cu recunoştinţă. Atâta viaţă e afară şi face-to-face, încât m-aş simţi mult mai puţin viu în acest "triunghi".

Acum nu mă credeţi pe cuvânt, vă rog eu! Însă imi place să îmi imaginez sau să observ stiluri şi scenarii de viaţă. 

Ce căutăm? Pace? Agitaţie? Ideea de teroare? Ideea de soare? Oameni? Suflete? Ţigări?

Nu vă întreb eu pe voi, vreau să vă determin să reflectaţi puţin cazul vostru.

Eu? Nu sunt genul să vă spun îndeaproape asta aici, pe blog.

Ce pot să vă spun e că iubesc la cald, şi gândesc la rece. Şi ce să vezi, la rece până şi căldura rămâne. Dăinuie. 

                                  (eu facui poza asta; poate îmi voi pune şi celelalte poze pe blog)

Mai e chestiunea cum că mulţi spun că prietenia înseamnă două trupuri într-un suflet. Mie mi se pare că se face un pic confuzie cu dragostea dintre un el şi o ea. Prin comparaţie, care merită un superlativ absolut?

Mai ales pe fazele  share-uite pe Facebook, se cam suie prietenia pe un piedestal mai mare decat dragostea.

IF YOU LOVE TWO PEOPLE AT THE SAME TIME, CHOOSE THE SECOND. BECAUSE IF YOU REALLY LOVED THE FIRST, YOU WOULDN’T HAVE FALLEN FOR THE SECOND.

                                                                    JOHNNY DEPP

Doi. Sau nu. Dual. În noi, sau în doi. Singurătate în doi, sau în unu? Nu vreau să dezvolt subiectul prea mult, însă studiile sociologice recente arată că din ce în ce mai mulţi oameni aleg să rămână singuri.

Şi revin la net, butelcuţă şi cămăruţă. ce rol au aceste lucruri în denaturarea sau dereglarea sau de... area stilului de viaţă de acum două decenii? Unde-i balcanismul unui "văleu muicăăăăă patru copchii am făcut cu tine şi tu ce faci muicăăăăă?". Modele occidentale ni se servesc. Noi înghiţim. În toate aspectele vieţii. Nu în toate vieţile, cu toate că tindem să spunem: viaţă personală, viaţă profesională, viaţă sexuală (care diferă, se pare, destul de mult faţă de cea personală, statistic vorbind  :) ).

 Şi revin aici. Până la urmă, în tot ceea ce am hotărât sau în tot ceea ce ni s-ar întâmpla în viaţă, trebuie să fim apţi pentru a ne asuma responsabilitatea, pentru a nu fugi, pentru a putea găsi resursele necesare. Aţi văzut cumva Familia Bundy? Comfort zone e însuşi Al Bundy, cu telecomanda, canapeaua şi mărunţişul ăla care se întinde ca o gumă. 

Instigare la gândire. Dacă mi-a reuşit asta, e bine. Dacă nu, uitaţi aici:

Oare ce rute şi-o alege primăvara

în călătoria ei pe nevrute pe la noi?

Ce?

Şi de ce?

Salive ucigaşe,

vâsc mai preţios decât mercurul,

excrescenţe imperfecte

pe braţe şi crengi,

lianturi care dau dependenţă

şi liane de care te agăţi

şi rămâi în indiferenţă.

Unde-i frumosul,

unde-i savoarea, 

hotarul cu vara?

Ce?

Şi de ce?

Aici putem include orice fel de relaţie interumană. Corect? Two Stupid Dogs. 

...............................................................

Pe final, aici Apollo, iubesc la cald, gândesc la rece, dar iubesc şi când gândesc.