Buna dimi la toată lumea care citeşte asta seara, dupa orele 24:00. Celor care se aşteaptă ca Apollo să fie previzibil într-o manieră plăcută, de altfel, pentru cine s-a obişnuit să acceseze această pagină pentru noutăţi în ale postărilor, vă mulţumesc! Sunteţi câţi sunteţi, care apreciaţi ceea ce scriu eu nu din interes, nu din nevoia de a epata, dar nici din motivaţii pur intrinsece. Pur şi simplu în loc să vorbesc într-o fereastră de mess sau într-una de fb, spun ceva în mai multe ferestre deodată.
Mi-aş fi dorit ca la secţiunea "comentarii" să se adune ceea ce mi se spune prin fb şi mess depre o postare, însă asta e la latitudinea voastră, eu sunt mulţumit să văd că există un feedback. Pe ce căi vine, e mai puţin important.
Specialişti, spuneam. În ce?
The Dub Specialists, în dub, soarele, în a furniza energie, agitaţii, în a se bucura de momente, şi autenticii, în a se bucura de viaţă. Specialişti putem găsi oriunde şi oricând, luând la mişto anumite specializări, glumind şi personificând, sau glumind pe seama specializării, specialităţii, domeniului, România, afară şi o dăm în politică. Nimeni macroeconomie. Toţi politică. De parcă ar trebui separate acestea, dar în fine...
Specialiştii sunt batrânii de rând. Cei pe care îi vezi pe stradă, dar îi ocoleşti sau îi consideri simple decoruri ale aglomerării urbane. Un necaz pentru străzi, pentru pieţe şi autobuze. Da, vă dau dreptate. Nici eu nu-i înţeleg pe inşii şi insele în etate care în goana nebună după un autobuz care oricum "revine" la fiecare cinci minute, încurcă oprirea în staţie a autobuzului din spate.
Da, vă dau dreptate când se iau şi se spurcă şi se horcăie , dând dovadă de madness (Fanta Shokata, pentru cine mai ţine minte).
Dar pe altceva vreau să insist.
Eu am doi vecini în cartier, în varstă de aprox. 70 ani, cu care, da, am ce vorbi! Sunt deschişi la nou, sunt energici, şmecheri în declaraţii şi în întrebări, poartă ochelari de soare care le stă bine etc.
Am o vecină cu care vorbesc când aştept autobuzul. Dânsei îi pot spune orice, de la de-alde profesiei până la fete, femei, fetiţe.. (uh, ce-am zis? :-)) ). Interacţionez de parcă ar fi la fel de tânără ca şi mine. Ia lapte dimineaţa (lucru americănesc, după mine; eu, văzând lucrul ăsta doar la ţară sau în Home Alone, sau la Flinstone). Sunt nişte lucruri pe care nu am cum sa le ignor. Aflu lucruri de la ei care nu-mi dau ele însele de bănuit că ar fi lucruri spuse din tinereţile lor, deci de acum 50 ani, în medie.
Am avut colegi bătrâni, cu care vorbeam dimineţile la ieşirea din tură, dulcile convorbiri de dimineaţă. Şi din weekend. Oamenii aceia s-au simţit mai bine că mi-au spus nişte lucruri, şi eu că i-am ascultat.
Bătrânii sunt specialişti în viaţă. Ei pot fi un exemplu aproximativ al efectelor acumulării experienţelor de viaţă. Experienţe care aparţin altor vremuri, dar aceleiaşi societăţi sau, filozofând puţin, aceluiaşi Timp. Bineînţeles, dincolo de firea fiecăruia, care diferă ca de la cer la pământ.
Ca om, dacă nu eşti volatil dpdv moral şi etic, rămâi acelaşi. dar experienţele de viaţă, după parcurgerea lor, te pune în măsură să vorbeşti, şi te rafinează întru desăvârşirea umană. Pentru că principalul scop în viaţă e acela de a trăi frumos.