Dub Incorporation, pe 8 octombrie, în România

  Lăsând la o parte anunţul din titlu, ceea ce vreau să subliniez e că se întâmplă lucruri; nu, nu vine apocalipsa, nu se clatina barca. Nici Barca (cu sedilă). Cesaria Evora trebuia să cânte. Pe 7 şi 8 oct e Festivalul Castanilor, la Ploieşti. Apar furturi şi violuri de la Ploieşti pe programele naţionale de ştiri. Ploieştiul e o vedetă. România e o divă. Acest suflet, cu aprox. 20 de milioane de sufleţele (aproximativ, vom vedea la recensământ, marele eveniment istoric). Toamna întârzie. Elevul întârzie la ore. Mâncarea e baza. Numai cu burta plină poţi dormi până la ziua de mâine. Îţi oferă falsul, dar minimul, sentiment de siguranţă. Nu profităm mai deloc de timpii morţi de care dăm pe transportul public în comun laolaltă toţi o oală şi-un pământ, nu ştim să ne folosim de ei. Am auzit recent o expresie dragă mie: ochi cârpiţi de somn. Foarte dragă mie. Cum ar fi să stai pe bancă, într-un parc situat în alt oraş, să te uiţi la soaaaare, la pooomi, şi radio-ul să-ţi cânte în căşti " sun can burn your skin"... App, văd prea rar soarele zilei. Sau n-am timp să-l bag de seamă. Mi-am organizat viaţa în aşa fel sublim încât să fie dezordine peste tot. Am reuşit, deci, până la urmă. Gândesc, aşa, cu lunile, cu anii, înainte, dar absorb clipele de-acum. Hai cu chitara, cu castanii, cu dub inc, cu o pizza, toate toate toate în prima săptămână de la salariu. Romanul îmmi va ieşi o capodoperă, mereu spun asta pentru că am mereu un plan nou pentru el, unul mai bun ca precedentul. Sunt bun să structurez, să dau naştere la tematici; dar la scrierea romanului oi fi bun? Urmează să vedem. o sa am doar numai decât 22222222222222.2 ani , am toată viaţa în faţă pentru a scrie. Eu vă las, momentan, mă duc să plătesc netul, apoi mă întorc, în câteva ore, să mai postez ceva. Am glumit ;))