joi, 22 decembrie 2011

ELENA UNDREA. DECEMBRIE UDREA

Vă salut, stimabililor! Cred ca pot să bănuiesc resorturile care mă împing de fiecare dată în decizia de a posta pe acest blog; gânduri să mă las există, însă nu varianta clasică, ci varianta de a mă lăsa de scris stări şi trăiri şi de a mă apuca de scris despre...


, adică despre melodia care apare în reclama de la Volksbank, care e muzică peruviană. Pe bune că am ascultat muzică peruviană, însă din aceea tradiţională, deci am fost surprins plăcut să descopăr Kanaku & El Tigre.

Pot continua cu ideea că ce se vede la televizor (uneori chiar nu se vede, pentru ca e pe net sau poate se difuzează în altă ţară), dacă se completează şi cu un search pe Google (research-ul pe care orice neavizat îl poate face), iese că ceea ce urmează a fost conceput, dezvoltat, etc-it  şi, în cele din urmă,  născut 2oi ani mai târziu: http://www.youtube.com/embed/K-Rs6YEZAt8?fs=1 .

Urmează alte ş6s6 linkuri, pentru că mai mult decât pur şi simplu să le distribui/ comunic chiar nu ştiu ce să fac:
 www.ted.com ,  cuz ideas worth spreading

www.inparc.ro , pentru că am închiriat asta-vară o bicicletă prin Herăstrău şi tare răcoare a fost

www.b-cafe.ro , pentru că aici te intâlneşti cu lume bună

www.sunghajung.com , pentru că merită


www.grapefruits.wordpress.com , pentru că acolo e scris totul cu vitamine .


Zisesem pe facebook nişte lucruri de care nu mă dezic: o voi pomeni pe Cize. Cesaria Evora. Mi-aş fi dorit să fie bunica mea. Şi să locuiesc în Insulele Cabo Verde. Să fiu sărac şi să primesc mâncare de la cantina condusă de ea. Muzica, oameni buni, a ei, a locului, morna adică, rezonantă cu starea afectivă solemnă a românului de rând, linia care nu separă, ci care uneşte ceea ce-i important în viaţă cu ceea ce-i important în tine, ţigara trasă-n suflet la jumătate de concert, desculţă nu ca Bjork, ci ca în romanele cu Nilă, limba creolă asemănătoare cu portugheza, toooootul. 
Bumţi-bumţi, gălăgie, aaaaaaaa!!, dar mai este ceva..... 
Care, se vede, e şi cu Eleftheria Arvanitaki, cea a cărui muzică o iubesc la fel de mult şi pe care am mai prezentat-o înttr-o postare de mai demult.

Şi mai pronunţasem, în scris, cuvântul "corale". Am fost la concerte corale de colinde. Corala Ioan Christu Danielescu e de neconceput în condiţiile unor vieţi care te trage înspre... dinspre.. Înţelegeţi voi. Totuşi, se poate, şi totul, asociat cu Nico şi Vlad Miriţă, Horia "Moşu" Moculescu şi Alexandra Velniciuc, public ploieştean adevărat, trei oameni cunoscuţi mie în cor, superbităţi de colinde, loc în faţă şi la jumate, totul, dar totul,  s-a adunat şi a format mai mult decât suma elementelor mai sus menţionate.
Apoi, cor de biserică, voci dumnezeieşti- cum altfel?- , într-o joi colinde în jazz cine ştie cunoaşte.

Deci colinde = hruşcă e fals. 

La capitolul planuri pe 2012................. Se va naşte alt blog, sub alte auspicii, îndreptat către alte persoane, se va numi asemănător, "şeful" de acolo va fi mai organizat decât Apollo, mai cerebral, mai strict, va promova şi   blogul acesta, blog care va avea postări de 1.5 ori mai rare, ce să zic... nebunie curată         :-D

f i i n d    u l t i m a    p o s t a r e  pe anul acesta, Silvian Apollo vă UDREAZĂ  :-P   Sărbători fericite, printre care şi Crăciun fericit,  şi "La mulţi ani!", să ne citim cu bine în noul an!