ELENA UNDREA. DECEMBRIE UDREA

Vă salut, stimabililor! Cred ca pot să bănuiesc resorturile care mă împing de fiecare dată în decizia de a posta pe acest blog; gânduri să mă las există, însă nu varianta clasică, ci varianta de a mă lăsa de scris stări şi trăiri şi de a mă apuca de scris despre...


, adică despre melodia care apare în reclama de la Volksbank, care e muzică peruviană. Pe bune că am ascultat muzică peruviană, însă din aceea tradiţională, deci am fost surprins plăcut să descopăr Kanaku & El Tigre.

Pot continua cu ideea că ce se vede la televizor (uneori chiar nu se vede, pentru ca e pe net sau poate se difuzează în altă ţară), dacă se completează şi cu un search pe Google (research-ul pe care orice neavizat îl poate face), iese că ceea ce urmează a fost conceput, dezvoltat, etc-it  şi, în cele din urmă,  născut 2oi ani mai târziu: http://www.youtube.com/embed/K-Rs6YEZAt8?fs=1 .

Urmează alte ş6s6 linkuri, pentru că mai mult decât pur şi simplu să le distribui/ comunic chiar nu ştiu ce să fac:
 www.ted.com ,  cuz ideas worth spreading

www.inparc.ro , pentru că am închiriat asta-vară o bicicletă prin Herăstrău şi tare răcoare a fost

www.b-cafe.ro , pentru că aici te intâlneşti cu lume bună

www.sunghajung.com , pentru că merită

http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/murit-un-ateu-furios-i-treaba-o-dezbatere-el-dumnezeu , pentru că e... momentul… ?

www.grapefruits.wordpress.com , pentru că acolo e scris totul cu vitamine .

Zisesem pe facebook nişte lucruri de care nu mă dezic: o voi pomeni pe Cize. Cesaria Evora. Mi-aş fi dorit să fie bunica mea. Şi să locuiesc în Insulele Cabo Verde. Să fiu sărac şi să primesc mâncare de la cantina condusă de ea. Muzica, oameni buni, a ei, a locului, morna adică, rezonantă cu starea afectivă solemnă a românului de rând, linia care nu separă, ci care uneşte ceea ce-i important în viaţă cu ceea ce-i important în tine, ţigara trasă-n suflet la jumătate de concert, desculţă nu ca Bjork, ci ca în romanele cu Nilă, limba creolă asemănătoare cu portugheza, toooootul. 

Bumţi-bumţi, gălăgie, aaaaaaaa!!, dar mai este ceva..... 

Care, se vede, e şi cu Eleftheria Arvanitaki, cea a cărui muzică o iubesc la fel de mult şi pe care am mai prezentat-o înttr-o postare de mai demult.

Şi mai pronunţasem, în scris, cuvântul "corale". Am fost la concerte corale de colinde. Corala Ioan Christu Danielescu e de neconceput în condiţiile unor vieţi care te trage înspre... dinspre.. Înţelegeţi voi. Totuşi, se poate, şi totul, asociat cu Nico şi Vlad Miriţă, Horia "Moşu" Moculescu şi Alexandra Velniciuc, public ploieştean adevărat, trei oameni cunoscuţi mie în cor, superbităţi de colinde, loc în faţă şi la jumate, totul, dar totul,  s-a adunat şi a format mai mult decât suma elementelor mai sus menţionate.

Apoi, cor de biserică, voci dumnezeieşti- cum altfel?- , într-o joi colinde în jazz cine ştie cunoaşte.

Deci colinde = hruşcă e fals. 

La capitolul planuri pe 2012................. Se va naşte alt blog, sub alte auspicii, îndreptat către alte persoane, se va numi asemănător, "şeful" de acolo va fi mai organizat decât Apollo, mai cerebral, mai strict, va promova şi   blogul acesta, blog care va avea postări de 1.5 ori mai rare, ce să zic... nebunie curată         :-D

f i i n d    u l t i m a    p o s t a r e  pe anul acesta, Silvian Apollo vă UDREAZĂ  :-P   Sărbători fericite, printre care şi Crăciun fericit,  şi "La mulţi ani!", să ne citim cu bine în noul an!

ŞI ÎNCĂ NU ŢI-AM SPUS PE CINE IUBESC ŞI PE CINE NU

Bineînţeles, titlul e luat dintr-un film. Desigur, filmul e cam anonim, aşa. Se leagă scenaristul ăla de serile live de saxofon , de oraşul anost pe lângă altele, de buburuzele scrise acum patru ani de un om de mare anvergură, om pe care trebuie să îl întreb dacă mai vrea să-i sape groapa lui Areţu cu hârleţu' , regizorul se scarpină pe undeva prin interiorul cheliei şi scoate de acolo ceva gen " Daca mă refuzi - a spus el - voi muri.  Ea l-a refuzat. Şaizeci de ani mai târziu el a murit. ", actorii înşişi îşi modifică replicile după bunul plac, în timp ce....

"Pentru ca ea să nu eşueze în braţele vreunui taximetrist", se motiva autorul Buburuzelor. Până şi el s-a schimbat în patru ani. Însă adevărurile îşi modifică numai scopul, altruist, egoist, sau îşi abolesc scopul, în cazul în care se simt captive scopului respectiv. A se lăsa adevărurile, "pentru că îmi pasă", pentru alţii, poate mai maturi, poate mai imaturi, sau poate mai pregătiţi, înclinaţi şi dedicaţi pentru asta, pentru cei care prin formare se automistuie de se întoarce la puterea a doua pe dos.

Aş putea-o da în clasicisme ca să mătur perdelele de pânze de păianjeni şi ca să ajung la subiecte care interesează lumea, şi o şi  intersectează; ce pot să fac eu decât să spun că m-am uitat la ceea ce a zis Geoană la Realitatea ieri seară, invitat fiind ca să zică lucrurilor pe nume, că a fost iar un mic cutremur în Japonia, că Euro e mic, Mic cu M mare, că alianţa dintre Fed. Rusă, Belarus şi Kazahstan e încă încă încă o dovadă că istoria nu inseamnă numai bătălia de la Rovine sau  Antantă, sau Noaptea Sfântului Bartolomeu. Voltaj, BUG Mafia, Nimeni Altu, etc. şi-au lansat albume noi, ROA rupe. În puii mei e supertare. Mega 11 de la Vodafone ne stresează prin melodie, ne freacă la melodie. E frig afară şi abia aşteptăm zăpada, ne facem planuri de rev., twitterim şi facebookim. EI, ŞI?

Şi  încă nu ţi-am spus pe cine iubesc şi pe cine nu. Eu sunt Apollo, cică. Un nume ales mai la întâmplare, mai în serios. Un nume sub care se înglobează multe aspecte, multe preferinţe, mai ales brunete cu părul drept, asta aşa, ca o glumă a ceea ce se cheamă titlul postării de astăzi.  Eu nu sunt mediocru în general, însă sunt aşa în aproape toate chestiile de deasupra stării de mediocritate.. Am viaţă înainte (atât cât va exista blogspotul :))  ), am energie în bucurie şi poate viceversa, şi urăsc urăsc urăsc ceva, fiindcă sunt total incapabil să urăsc oameni: ignoranţa. ca noţiune, ca fenomen, ca rău obligatoriu, ca abandonare a luptei cu societatea, sau cu sensul vieţii.

Oamenii sunt buni, dar majoritatea sunt încuiaţi în autosuficienţă, şi nu pun suflet în talentele lor. Românii, da. N-am iesit niciodată din România, decât virtual, deci ma refer mai întâi la români, apoi la oameni în general. Atâta simpatie şi atâtea simţuri de apreciere pot avea, însă astea se resping cel mai des;  mai degrabă îţi primeşte cineva injuriile.

Viaţa merge înainte, cu oameni sau fără oameni lângă tine, cu oameni destui sau insuficienţi, apropiaţi sau distanţi, cu gândire out-of-the-box sau in-box, ce contează sunt intersectările de drumuri, de momente, clipe, ore, vieţi, vise, intersectări de stări şi sentimente, de apartenenţă. Viaţa mege înainte, dar toate intersectările de mai sus, care par buşituri ale păsărilor pe parbrizul maşinii tale lasă urme. Toate trec, dar lasă urme. Şi când seamănă urmă cu urmă, parcă se adaugă, parcă se suprapun, şi scobitura aia dinlăuntrul tău devine şanţ, degradarea a solului, fără perioadă de refacere, fiindcă poate vârsta e fragedă şi sufletul nu crede că oboseşte când are de muncă. Spuneam încă de pe acum opt ani că trecerea prin suflet este o artă.

E bine când apare, e rău când continuă... şi când dispare

ZILELE BIZ, UN FESTIVAL ÎN TERMENI ALEŞI

Hugh Laurie: the British accent vs the American

Brilliant!  'Go shawty, it's your birthday, we gonna party like it's your birthday'      Pun asta pe blog ca să evidenţiez diversitatea şi de ce e bună ea: naşte umor :D :X

Eminem - 3 a.m.

 Până să intru la grădiniţă  am  crezut că cei care cântă aveau ceva de zei în ei, şi-au modificat vocile la nivel ştiinţific, ei învăţau lumea întreagă şi rolul lor în lume era acela de a păstra armonia worldwide and beyond, probabil. Nu, nu eram cu extratereştrii, nu ştiam ce-i ăla zeu, însă era hyperhuman toată muzica venită din radiocasettophoane. Pe urmă am intrat la grădiniţă şi am început să cânt şi eu :D  .  Acum mă uit la numele mari din muzică şi am aceeaşi impresie. Aici, exemplificând, dăm peste: voce; versuri; mesaj; prezenţă scenică; mood. Şi lista continuă

Madame Hooligan Jamming.mov

Vorbeam ieri, deci, despre M Hoo:

  Şi azi mă gândesc la viaţă. La timp. La faptul că Einstein a zis că timpul există pentru ca toate lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp. Aşa imi rememorez, fugitiv, toate serile live şi concertele la care am fost, la care am dansat, ţipat, răguşit, îmbrâncit (nu sunt huligan, îmbrânceala e pogo-ul, moşeala) etc.  Nopţile albe, lichidele amare sau dulci, tot, tot, absolut tot. E fain, dar şi înfricoşător, oarecum, câtă diversitate şi intensitate zace într-un singur om, sau în oameni, sau în muzici, sau în vibraţii ale aerului, e fain, dar şi puţin înfricoşător, să vezi lista lungă formată în mai puţin de-un sfert de secol de viaţă. "N-am timp, n-am timp". Ba ai timp. Dar nu îl deţii. Nu te deţine nici el pe tine. ....................j.a.m.m.i.n.'............................

ACVILA - Eu sunt aceea

      Cine nu a auzit de şoimi, acvile, ulii şi alte soiuri de papagali vorbitori să pună mâna şi să caute pe net. Ascultam Acvila pe vremea când îi auzeam live pe Sunete Alb-Negru, o formaţie ploieşteană foaaartetare. Care acum nu mai e , fiindcă era formată din studenţi UPG-işti. În continuare, un link ce vă va ajuta în stârnirea stării de sporire a admiraţiei faţă de ce s-a ales de solista de la Acvila. Care nici Acvila nu mai e. Care este.

http://www.youtube.com/embed/2t22BecApWY?fs=1

Radu Almăşan

 Nichita? sau... nu, nu se poate confunda. Când aveam eu 12-13 ani am decupat un articol despre trupa Bosquito, plănuind să fac periodic asta, să am dovezi concrete după ani şi ani despre evoluţia trupei. Nici n-a mai fost nevoie. Magna cum laudae, Radu&co. La fel îi zic şi lui M. Hoo. pentru cunoscători.

Movado+Busy Signal, 2oi giganti ai dancehall-ului

    Nigga style înţeleg şi îmi place, însă dacă s-ar nimeri un om de culoare să treacă pe lângă mine pe stradă m-aş holba la el; da, da, e genul de gest pe care nu-l regret, oricât de rude sau de herrasing ar fi. Nu am urmat cursuri la UPG (Univ. de Petrol şi Gaze), acolo am înţeles că sunt mulţi studenţi nigga. Nu socilalizez nici măcar pe facebook cu unul. Televizorul şi netul e plin de negri, chiar şi Bucureştiul, însă la 60 km de Bucureşti nu se văd, nu se vede niciunul.
                Când eram f. mic şi aveam Tammaguci, am întrebat un chinez pe care l-am prins trecând în spatele blocului şi i-am arătat litera în chineză care însemna "mâncare". Ei bine, el ce mi-a răspuns? " FU-O!!!!". Întreb iar: " FU-O!! FU-O!!". Cam mişto cuvânt, huh? :))
                Când eram mic mai aveam şi Brick Game, jucam Tetris pe el :>

Dub Incorporation, pe 8 octombrie, în România

  Lăsând la o parte anunţul din titlu, ceea ce vreau să subliniez e că se întâmplă lucruri; nu, nu vine apocalipsa, nu se clatina barca. Nici Barca (cu sedilă). Cesaria Evora trebuia să cânte. Pe 7 şi 8 oct e Festivalul Castanilor, la Ploieşti. Apar furturi şi violuri de la Ploieşti pe programele naţionale de ştiri. Ploieştiul e o vedetă. România e o divă. Acest suflet, cu aprox. 20 de milioane de sufleţele (aproximativ, vom vedea la recensământ, marele eveniment istoric). Toamna întârzie. Elevul întârzie la ore. Mâncarea e baza. Numai cu burta plină poţi dormi până la ziua de mâine. Îţi oferă falsul, dar minimul, sentiment de siguranţă. Nu profităm mai deloc de timpii morţi de care dăm pe transportul public în comun laolaltă toţi o oală şi-un pământ, nu ştim să ne folosim de ei. Am auzit recent o expresie dragă mie: ochi cârpiţi de somn. Foarte dragă mie. Cum ar fi să stai pe bancă, într-un parc situat în alt oraş, să te uiţi la soaaaare, la pooomi, şi radio-ul să-ţi cânte în căşti " sun can burn your skin"... App, văd prea rar soarele zilei. Sau n-am timp să-l bag de seamă. Mi-am organizat viaţa în aşa fel sublim încât să fie dezordine peste tot. Am reuşit, deci, până la urmă. Gândesc, aşa, cu lunile, cu anii, înainte, dar absorb clipele de-acum. Hai cu chitara, cu castanii, cu dub inc, cu o pizza, toate toate toate în prima săptămână de la salariu. Romanul îmmi va ieşi o capodoperă, mereu spun asta pentru că am mereu un plan nou pentru el, unul mai bun ca precedentul. Sunt bun să structurez, să dau naştere la tematici; dar la scrierea romanului oi fi bun? Urmează să vedem. o sa am doar numai decât 22222222222222.2 ani , am toată viaţa în faţă pentru a scrie. Eu vă las, momentan, mă duc să plătesc netul, apoi mă întorc, în câteva ore, să mai postez ceva. Am glumit ;))

PASTILA NO. 3: Desperado - Lenea

    Melodia mea preferată! Vote it please  :))

PASTILA NO. 1: Do You Believe In The Westworld?

   Sunt clasice de-acum conspiraţiile privitoare la America şi nu sunt deloc uşoare vorbele despre SUA şi mai pică câte unele mai apar altele mai sunt şoptite pe buze de muritori de foame şi totuşi legendele pleacă de la nişte adevăruri şi "adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea" (citez din Dilema Veche) şi ne dezbatem prin realităţi, antene, sinn-uri bibisi, ziare, reviste şi alte porcării...
Pe de altă parte sunt muuuuuuuuuuuulţi ignoranţi cu privire la orice; creiere activate numai de vicii şi plăceri gratuite imediate şi de prost gust; să nu vă supăraţi dacă vă spun că până şi cunoscuţii voştri, în majoritatea lor, dacă nu din greşeală şi unii dintre voi, sunteţi aşa.
Mesajul. "The medium is the message", spunea McLuhan. Un mare adevăr. Nu axiomă, dovezi sunt destule. Diferenţa între  normalitate şi superficialitate, pot spune, stă aici: te interesează message through media, sau media itself? Ne învârtim cu cuvinte ne încingem cu curele s-au dus naibii răsăritul şi apusul acum sunt simboluri ale romantismului. Rahat! Ar trebui să fie simboluri ale vieţii ăsteia frumoase care nu se vrea a fi înţeleasă corect. Nu mă dau eu deştept, ci doar critic gibonii aşa cum fac mai toţi blogăraşii, se critică unii pe alţii. Însă măcar eu o fac cu un scop...

Ce-aş mai scrie !

Ce-aş mai scrie pe blog, totuşi ce-aş mai lăsa câteva zile să treacă... Şi ce-aş mai consuma, mai înainte de a produce- crea- face... Asta îndeamnă oamenii la lene: consumul. zzzzZZZZzzzzzZZZZzzzzzZZZZzzzzzZZZZZZ    (aşteptaţi postările adevărate; răbdarea vă va fi răsplătită)

APOCALIPSA

financiară: americaaaaaaaaaa,,, îîî scumpa meaaaaaa, îîî scumpiiica meaaaaa, îîî nu te duuuuuce-n jooooosîîî  ;))

îîî = lacrimi şi suferinţi

Din ciclul "râsuţ plânsuţ"

                                                                         Anexa 1

[Folk You 2011] Proiectul Tivodar - Oameni de lut

  Dacă nu i-am mai văzut pe tivodari deloc, măcar să îi pun pe blog. Ei se mişcă, însă nu i-am mai "monitorizat" eu. Voi ce trupe tinere de folk, jazz,  kestii de-astea mai soft, cunoaşteţi? Ah dar de ce vă întreb că oricum nu o să-mi daţi comment-uri.........

Fără legătură cu subiectul - vai, dar sunt imposibil, cum le amestec, nţ, nţ, nţ!!  - ştiţi melodia asta? :D  :>  >:)

Despre Amy Winehouse (titlu fals)

Mă simt dator, obligat fără forţă, şi totodată vreau foarte mult să împărtăşesc youtube-urile acestea cu voi. Cum ar zice cineva, totuşi, sunt un YTM (YouTubeMan). E vorba de "trecerea barierei limbii prin Internet". E vorba că oamenii nu sunt, cum credeam eu în copilărie şi cum cred multi alţii, încă, la maturitate, atât de diferiţi în capacitatea de a înţelege celelalte culturi, ceilalţi factori geosociali, tehnologiile, semi-privitivismul unora, arta, ş.a.m.d. .




Transpun o convorbire de pe FB:

EU: aia e vara. distractie mai multa, lucrari pe acasa,
inghetate si beri folosite in scop medical, ca sa nu faci insolatie
;))
cresc keltuielile
iarna cresc keltuielile pentru ca tr sa te incalzesti
numai primavara si toamna ce e mai bine..
sau nu prea
avand in vedere eventualul 14 feb, sau 1 si 8 martie-secaturi ale buzunarului
UN PRIETEN: e viata din ce in ce mai scumpa
EU: acum practic nu se mai poate sta fara tel, net(sau tv, pentru babaci), fara masina de spalat
au devenit milioanele niste hartii cu valoare relativa
e doar 1
nu mai e urmat de niciun 0
e maxim 10
10 hartii de 10 lei
deci
ce faci cu 10 lei? nimic
ce faci cu 10 hartii e 10 lei?
nu mare lucru
de*
tr sa te gandesti ce parizer sa-ti iei la 10 lei. ca asa, la un salam, la un carnat, dai dublu.
de-aia toata lumea e plina de pulpe de pui
ACELAŞI PRIETEN: ::D:D:
EU: si mereu oscilezi intre iesit in oras si mancare mai buna.
pentru ca netul, telefonul, curentul etc le platesti automat
ca nu poti sa stai fara ele
si mai ales cand apare o nevoie exterioara si neprevazuta de un milion.
pe care ti-l pastrasei pentru distractie timp de 2-3 saptamani
si tr sa dai milionul ala
ce dracului mai faci?
:))
zi
milionul
cate zerouri mai are?
asta ar fi buna de pus pe blog
TOT ACELASI PRIETEN: 0 de zero
am socotit
EU: ai socotit bine

M-am obişnuit ca atunci când aprind PC-ul să deschid şi facebook-ul, şi mess-ul. Sunt porţile spre comunicare nelimitată (în limitele ei). De ce să nu le ţin deschise?

http://www.youtube.com/watch?v=XZpCpfz5d84

Probabil se va găsi să mă întrebe de sănătate, nu că n-aş fi sănătos, cineva cu care n-am mai vorbit de hăhăhăt. Măcar să-i dau posibilitatea asta. New York City, the possibility to become? FB and YM, the possibility to be, to come... Sau, mă rog, poate eu sunt cel care după hăhăhăt de timp întreb pe cineva de sănătate.
Aici îl revedeţi pe caraghiosul care cânta despre România, care numai caraghios nu mai pare. Mersi Tudor de pe FB pentru linkuri. fac o paranteză pentru a vă preciza că ştiu foarte bine că nu prea are legătură cu subiectul transcrierea conversaţiei mele de pe facebook, decât aceea că pe facebook sau pe mess te poţi plânge. Râd.

A! Şi mai e Scott Dunbar, pe care îl puteţi vedea pe lista site-urilor pe gustul lui Apollo, care, apropo, s-a cam lungit,  dar mai precis îl vedeţi pe, şi anume, aţi ghicit, YouTube.

3. Ignorantia neminem excusat

Am tăcut. Urma cea de-a treia postare. Am tăcut, în principiu, fiindcă nu sunt genul care să schimbe orice, oricum, prin orice mijloace. Fiecare trăieşte cum vrea. Fiecare, în ignoranţă. Istorie, ştiinţă, tehnologie, umanitate, religie, economie globală, internet, război, aberaţii cu mase de adepţi, incultură, inversarea  axiologică, totemism în secolul XXI, HAARP, chemtrails, codex, atlanţii, anarhisme, globalizare reactualizată, etc etc. pe de altă parte, serviciu, cumpărături, film, artă, consum, facturi, beletristică, ficţiune, politică la teve, somn. Adică nevoi primare, supunere totală faţă de societate, lipsă de interes pentru adevăr, complacere în minciuna care îţi asigură nevoile primare, şi mult mult mult divertisment şi fabulaţii ale minţii, cu evadări, trăiri inconştiente de clipă şi egoism pursânge şi total.

2nd. From above (FAB)

                                                                                                                                                                    
Da, deci  este adevărat că noi, artiştii (artişti în primul rând prin felul nostru de-a fi, transformând poate bătutul unui cui cu ciocanul sau alergarea după o muscă, o artă), putem da definiţii apropiate de realitate inspiraţiei. Şi aşa cum Michael Jackson zicea, într-un interviu, că aude toată muzica în capul lui, el doar transpunând pe foaie ce aude, aşa putem şi noi spune că materia primă din care facem arta noastră există deja, şi ne e dată "from above", cum zicea MJ în acelaşi interviu. Eh, el zicea aşa, suav, cu vocea aia a lui, from abooove......  Însă from above vin multe. Şi we're below what's from above.

Nu ne subjugăm completamente fromabove-ului (FAB-ului), ci cred, mai degrabă, că spunem că în egală măsură exista FAB şi merit propriu.

Totuşi. Vorbim aici de Michael Jackson. Perfecţionistul. Multilateraldezvoltatulşitalentatul. Cel care avea grijă de tot, în show-ul lui, de totototototototot.  Să fi spus from above din necesităţi morale? Era..moral să zică aşa? Era...etic? Pur şi simplu dădea bine?      Putea foarte simplu să-şi acorde lui şi numai lui tot meritul. N-ar fi primit prea multe critici. Pun pariu. Însă a fost ceva ce simţea că îl depăşeste. Ştiu, ştiu, atunci când te pricepi să creezi ceva, creierul îţi prelucrează paşii premergători (s-ar putea să fi strecurat o ambiguitate aici, sorry) astfel încât să nu te mai opinteşti în dificultăţi pe care le-ai depăşit mai demult, cu altă ocazie. Însă, de la a crea 40, să zicem, de melodii dance, care ajung, totuşi, hituri, dar care sunt uitate cu timpul, până la a crea 40, să zicem, de capodopere marca MJ şi numai MJ, care au capacitatea de a mişca orice inimă şi orice ureche, orice suflet, oricât de mare, de mică, de ascunsă ori de cvasiinexistentă?...........

Eu ţin minte ca alaltăieri că nu eram  încă dat la şcoală, şi adormeam cu radio, şi ascultam ABBA, Ace of Base, Michael Jackson and so on. Ştiam că e muzică adevărată. Nu ştiam cine cântă. Dar ştiam că voi afla cândva.

1st. LMA tata; RIP Michael Jackson; RIP Peter Falk also, cu toate că alaltăieri

  Dacă putem noi vreodată să ne bucurăm pe deplin atunci când cineva se naşte printre noi. Mai ales dacă nu-l cunoaştem :))  Oameni buni, n-am să pomenesc de nimeni aflat în titlu; nu-mi stă firea, pe blog. sau, mai simplu, poate şi mai exact, pur şi simplu nu vreau. Totuşi, îl voi pomeni pe Michael Jackson în a doua postare, când voi vorbi de From above.

Versuri. Sunt puţine, rău, răăău, deci le pun pe blog:

ninge  cu  ziduri  şi  fulgii  se  sparg
în  ploi  de  cărămizi
iei  una  de  jos
şi  cu  ea  mă  ucizi

Ceva trist. Din punctul e vedere al meu şi nu numai al meu: traseul 1. Că e D, că e C, ceva nu merge, că, de!, aşa e în România via Ploieşti. Niciodată traseul ăsta nu pleacă la timp, ci mereu mai devreme. Cu un minut, cu două, uneori şi cu 7apte minute mai devreme. Te vede că alergi spre el, fiind la maxim 50 m distanţă, totuşi închide uşile şi fuge, mai repede ca tine. Logic, el e autobuz, tu eşti un simplu călător muritor. Şi cum se face că de multe ori vine o baragladină de-aia gen senzaţii tari anii '70, ca să te poţi duce mai zdruncinat, deci mai cu chef, la muncă.

Sincer, nu mai pot să tac. Mai am 4 luni şi fac 22, şi mă gândesc la Jacques Yolo, care zicea, într-o piesă marca Zale (declaraţie de avere, cu Pavel Stratan), "Declar c-am doi lobi sub cortex / 32 de dinţi / 23 de ani în spate / nu mai poţi să mă minţi". Despre ceea ce vreau să spun deci nu mai pot să tac voi relata în cea de-a treia postare.

Întârzii puţin cu postatul din cauză că ieri toată ziua am ascultat Michael Jackson şi m-am uitat la un film, azi toată ziua am cules vişine şi m-am uitat la un film dar la naiba azi e deja mâine pentru că e trecut de 12 ;))

Pe 8 iulie voi deveni, cum s-ar zice, licenţiat. Dar nu face nimic, urmează masterul.Mister Master-ul.

Încetez cu joaca. La culcare, maine servici(u)

Următorul pas

Las Speciile să sune. Şi îmi amintesc minion şi de departe cele două seri aparte de Free Fest @Bucov din care ţin minte tot, mai puţin momentele când îmi ziceam că nu mai pot, că mi-e somn, că mi-e durere de picioare. Dar când vedeam oameniimuzicaberea si-atmosfera ...   

http://www.facebook.com/iPloiesti?sk=photos

Acesta a fost momentul amânării celei de-a treia asta treimi. Nota 10 pentru tutorialele de pe Creative Monkeyz (puteţi accesa site-ul cu un click la Lista Blogurilor lui Apollo). Am văzut intro-introducerea (!) de o jumătate de oră în Photoshop- sunt semi-atehnic, foto  ma pasionează doar în postura de consumator, aşa că am învăţat lucruri noi inclusiv de aici. Pardon, de acolo.

Au fost 4 seri nebune pentru mine. Consecutive. În plina sesiune sunt, mâine am un examen ;))

http://stirileprotv.ro/exclusiv-online/bizar/cartea-extratestrilor-farsa-sau-neputinta-un-manuscris-din-1400-scris-intr-o-limba-nedescifrata.html   Manuscrisul voinic. Greu de priceput, cum să fie voinic un...manuscris? Ce personificare ratată mai e şi asta?  Manufactură...rea de gură.. LOLgic

Ce? Vrei să-ţi zic despre politică, despre ce-am mai mâncat eu în ultimile zile? Suc de soc, mă băiatule! Drojdier al dracului, am pus la drojdie în sucul ăla de mă jur că-mi place! :>  Şi astfel ţi-am zis politica lui Apollo referitoare la drojdie. ;)

Numaibeauniciodata, de la lista legendară a blogurilor care sunt pe legendarul gust al lui Apollo. Cei care au ură pe alcool vor plânge şi vor zice că lumea a ajuns rău. Cine a trecut prin ce se zice acolo, e mai mult melancolic, are deja-vu-uri, parcă retrăieste momentul. Chestia e că chestia asta e interactivă, deci unii chiar şi-ar putea citi commenturile primite în urma relatării unei întâmplări prin care ai trecut. Şi dacă n-ai avut mari evenimente de-a lungul vieţii tale alcoolice (da, viaţă alcolică, care merge în paralel cu viaţa privată, publică, familială, profesională, sexuală... dar să nu meargă prea în paralel, grijă mare la asta! ), atunci vei muri negreşit din cauza unei mari crize (criţe) de râs. Cum mor de râs şi la tweeturile lui punctg, căruia i-am dat follow. (repet, sunt Cremwurşti pe Twitter).

Andi Moisescu. PT CĂ până şi pălăria aia la care te referi când zici " jos pălăria!" zice "mă-nclin!".

Igloo Media. PT CĂ multe sunt acolo. Nu vezi oriunde aşa ceva.

CreativeMonkeyz. PT CĂ ai artă, tutoriale, RObotzi, oameni talentaţi, specialişti, amuzanţi.

Legile lui Murphy. PT CĂ ele..chiar..există. Şi sunt toate. Pe categorii. Ce vrei mai mult?

 La mine în lista vieţii. Trăiască!!

Nu mai ştiu nimic de Proiectul Tivodar. Absolut nimic.

Am citit Geneza din Vechiul Testament. Mult sex pe acolo...  LOLgic

                               +++++ theend +++++

Everybody dance with us (ed. a VI-a)

Mai mult ca sigur, acesta este titlul festivalului naţional de dans studneţesc din Ploieşti. Cine nu a făcut facultatea sau cine nu a fost la facultate la zi, cine nu este angrenat în fenomene artistice, cu precădere cele de dans, mă înţelege cel mai bine când spun că a fost un privilegiu pentru mine să fiu în public, alaltăieri seară (de la 18:30 la 23:30), respectiv aseară (de la 19:00 la 23:15). Nebunia s-a ţinut la Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti, CCS, pentru cunoscători. Faptul că Bursucu' , coregraf la Dansez pentru tine, a fost nu numai preşedintele juriului, dar şi un veritabil MC (purtând dialoguri şi "pase" reuşite cu prezentatorii evenimentului, Mirceaaaaa Baganagiiiiuuuu şi Rraduuu Poopaaa!!), prezentatori, de altfel, încadraţi foarte bine pentru misiunea de a anima spiritele studenţeşti.

Am avut ocazia să văd pe viu câtă rigoare există în dans. Cât de greu şi frumos este în domeniul ăsta. Cât talent trebuie să aibă cei care apar în reclame, sau dansează în baletul lui Edi Stancu (am dat un exemplu), cât..cât trebuie să poată (şi pot) cei de la DFC (iar, DFC e doar un exemplu, cel mai la îndemână momentan). Am intrat, numai cu mintea şi sufletul, la masa juriului neoficial, prezent în fiecare ins ce analiza, uimit sau critic, prestaţia concurenţilor.

Şi cum la fiecare eveniment sunt mai multe condimente din genul celor care nu pot  fi descrise, cam ca nişte legi nescrise, numai că vorbim de stări, vă înşir aici-şa nişte adnotări de pe telefonul mobil:

STEPS Ploiesti

Dans de caracter, modern, contemporan, inedit, secţiune individual cuplu grup echipă

Vogue, Bucureşti

Ionuţ Măcinic, Aaaatlantiiiiis!!

Gopac (caracter ucrainean)

Dans Tirolez (mori de râs: Bursucu' unui dansator din cei patru, care nu  dansa cum trebuie: " Erai şi speriat că nu ştiai ce vine, erai şi supărat că nu-ţi iese!" )

TINERETUL OBOSIT (voi dezvolta ideea în cea de-a treia postare)

În mebrul juriului, şi coregraful de la The Sky

"întotdeauna capul trebuie să fie ultimul care se învârte"- c r i t i c o s f a t  adresat unei concurente

Zizik, foarte populară printre studenţii de la UPG

Un dansator din Piteşti face animaţie în toată ţara

Zumba. Rumba cu samba cu un pic de salsa...

Irina Ciobanu, după mine, Marilyn Monroe de România


Nu mai rămâne decât să vă dau două linkuri:
http://www.valeaprahovei.tv/everybody-dance-with-us/

http://www.ploiesteanca.ro/party-time/evenimente/item/813-everybody-dance-with-us%E2%80%9D-concurs-na%C5%A3ional-la-ploie%C5%9Fti-afl%C4%83-c%C3%A2nd-%C5%9Fi-unde

OLE ! :-D

Omul Perete

Bine v-am regăsit! Vă scriu din nou, on 2011, May, 26. M-am gândit să public mai multe post-uri, aproximativ 3 (trei). În acelaşi timp. Mi se pare mai uşor să citeşti 3 postări scurte decât o postare lungă. Nu ştiu dacă blogul meu ia amploare (dar ce numesc eu amploare?,  nici nu-mi trebuie, îmi trebuie doar vizibilitate) din cauza faptului că am pus URL-ul pe Facebook, pe Twitter (Cremwursti mi-e numele aici) etc. . Dar în mintea mea ia amploare. A început să-mi placă. Bloggăritul. E vorba şi despre un capitolaş dintr-un curs de la facultate, în care se povestea despre istoria new media, inclusiv a blogurilor. Chestia asta mi-a dat un nou suflu. E drept, acum sunt cu licenţa şi / sau sesiunea, pe lângă serviciu şi relaxarea mea (prin care, cum îmi place deseori să spun, îmi închei ziua).

Video-ul cu care am început. Bosquito, nene!! Să ascultaţi şi Madame Hooligan!!

După cum am zis şi în anunţurile din luna asta, m-am lăsat de scris poezie timp de un an de zile, pentru a ma putea reapuca de un roman, făcut ferfeliţă de nehotărârea mea. Acum, adun bucăţelele pline de orgoliu rănit, pentru a ieşi un roman mândru şi iubit! Urrrraaaa!!!!!

Am observat, data trecută, că la capitolul comentarii stau.......... 0. Cu toate că am fost aproape nebun în a părea aproape cerşetor de impresii. Oare dacă aş posta pe fb sau twit, tot 0 ar fi rata de commenturi?

Îmi las plete. Sper ca părul meu să fie suficient de rezistent, altfel, o să zic că îmi las... chelie...

Birloiu din Lista blogurilor lui Apollo îmi face mare onoare prin publicarea  pe blog a unei poezii-manifest (ca importanţă, întâi poezie, apoi manifest), CE VREI CE POŢI CE PORŢI. Săvedemsăvedemsăveemsăvedem......

Acum hai să punem şi o pooooză...

Acum hai să-i dăm importaaaaaanţă......

Şi acum, să precizăm că din cauze obiective, cea de-a doua postare va apărea pe 27 dimineaţa (considerând ora 01:00 ca făcând parte tot din ziua de 26, neîncheiată).

Arătaţi voturile !!!!!!!!!!!

Dragi concetăţeni. Stimaţi colegi de raha... de preţu.. de băse. Denepreţuiţilor români. Unii dintre voi aveţi talent. Alţii dintre voi aveţi talent la stabilirea preţului de aproximativ 1, 67 E  / vot. Unii dintre voi aveţi un "talent" în a vota pe Ţuţu în defavoarea unui Cosmin, ca să păstrăm stilul, sau unui Dinu, ca să păstrăm nota, sau unui Ballance. Aceiaşi cu stabilirea preţului uşor pe lângă sumele rotunde nu dovedesc deloc talent la... informarea telespectatorilor. Voturile, am înţeles, aşa era formatul, nu trebuiau divulgate; însă nici acum, la final, când voturile se materializează în bani? Arătaţi voturile, voi, cei din echipa Românii au talent!! Avem dreptul ăsta. ( "după încheierea ediţiei", ca să citez marile ziare ;))  , mai curând în cursul zilei de miercuri 27 apr. a..c., s-au dat procentajele. mie îmi vin newslettere de la Pro TV pe adresa de e-mail. Ţuţu 29%, Ianău 24%. Incomplet. Mai cercetez. Abia acum, miercuri la ora 20:00 am deschis calculatorul.).

(am găsit:
http://www.protv.ro/stiri/vezi-cum-i-au-votat-telespectatorii-pe-cei-12-finalisti-de-la-romanii-au-talent.html  ). Deci, luni seară a fost finala, şi abia miercuri s-a publicat tabelul cu voturile; nu sunt de părere că a fost mânărie; însă vroiam voturile: simplu.



------  Muzica în Praktiker. O lăudam, cu ceva luni în urmă. Şi acum o laud, cu toate că s-a schimbat. Auzim Sinead O' Connor, Cher, Bjork, ceva gen blues, acid jazz, mai multe, mai multe. Însă după ce peste o sută de zile nu s-a mai auzit nimic în Praktiker, poate şi ce este prost mi se pare bun. Eh, acum sunt în concediu, ascult cam altfel de muzică. O s-o detaliez curând. Sau... poate nu. Voi ce ziceţi?

------- pastilă: Sak Noel- Loca People, sau Simplu- Puppet? mmmm dance with your finger in the air mmm mmm ...

------- Întrebare. Necesită răspuns. Necesită. Necesită. neceee-sităăă. Se mai sinucid emo? Sau aceia au trecut la facultate unde au dat de greu, sau s-au angajat? S-au sau angajat?

-------- În nota blogspot, dincopilariamea. Să adaug la listă, să nu? ce părere aveţi de lista mea de bloguri? Pe care să păstrez? Pe care să scot?

-------  Unii fesbucheri au auzit de Soros. Eu am citit ieri o carte a lui. Să ne trăiască! Nouă, celor ce trăim şi facem, cică, economii. Şi celor care nu.



/// pozele. apr toate d p sibilidomdom  /////

/// bucuros ca a venit din Piatra Neamţ dl. Baghiu. Prezent în lista blogurilor pe gustul meu ///



-------- Voi ce aţi făcut de Paşte? Eu nu am mers să iau Lumină. N-am ţinut post. Nu am mâncat foarte mult. Însă am avut un miel viu. Şi am cercetat pe Wikipedia despre creştinism, iudaism, Iisus Hristos, etc. . Deci eu am trăit Paştele. Voi ce aţi făcut de Paşte?

Brrrrrrrat !!!!!!!!!!

Sunt omul care citeşte în pauză, la serviciu, Dilema Veche, proză scurtă, poezie turcă. Sunt omul care e invitat de fiecare dată de colegii care cumpără ziarul Adevărul să primească suplimentul literar al Adevărului, spre a-l citi. Sunt omul care în timpul 'liber' de la fostul loc de muncă citea DV număr după număr, fără excepţie; chiar şi Foreign Policy, vreo 2 numere (o revistă care se citeşte în foarte mult timp). Asta, printre Libertăţi, Click-uri şi Cancanuri, biensur.

În Dilema Veche 14-20 oct. a.c., în cadrul Dosarului Dilema, Prietenia .. ..la o bere pe facebook. Abordări din multe puncte de vedere, aduse de exemplele şi judecăţile diferite, au dus spre acelaşi rezultat. Se pare că şi cei ajunşi la o anumită vârstă văd acelaşi lucru cu cei tineri. Faptul că lumea Internetului completează lipsurile de socializare a lumii reale. Faptul că acum 10 ani, site-urile de socializare aveau ca efect diminuarea nevoii de socializare face-to-face, pe când acum, acestea, la general, au rolul de a facilita socializarea 'reală', asigurând spaţiul logistic unei socializări 'virtuale'. Pun apostrofuri pentru că nu vreau să pun ghilimele şi pentru că vreau să spun că şi socializarea aşa-zisă virtuală tot reală este, numai că diferă ca de la cer la pământ una de alta. Vreau să mai spun că s-a produs o extorsiune a comportamentului tipelor, devenind mai băieţoase, vreau să mai spun că acum gesturile intime apar poate mai mult între prieteni decât între iubiţi, nu mai există ierarhia relaţiilor între un el şi o ea care a fost odată; acum, lucrurile sunt mai dinamice ca vremurile în care trăim, poate, sunt legături care îşi caută singure dezbinări, sunt revoluţionări mentale. Într-un dosar DV se trata subiectul apariţiei unei noi perioade în cadrul vârstei umane, între adolescenţă şi nivelul de om tânăr; tinerii au în ei atât maturitatea, dată de biologie, cât şi adolescenţa dată de mediul social, mediu neschimbat din cauza dependenţei: financiare, etc. .

Poate dacă schimb subiectul şi vorbesc despre Japonia, ceea ce stă scris mai sus poate fi tratat ca pe un simplu subiect. Ceea ce poate şi e. Luasem un premiu important acum 2 ani, pe 31 martie, însă nu cred că apar în lista de la Direcţia Cultură de la Primăria Ploieşti, cum ar fi fost şi normal. Am plecat de la un cenaclu literar, am mai rămas 10 puncte procentuale, din cauză că nu s-a mai sprijinit cu forţe maxime tineretul, categorie pentru care am luptat. Am început să îndrăgesc versurile de hip-hop liric underground. Limba românească, la loc de cinste aici, conştiinţele treze şi libere, asemenea.

A înviat denumirea de party-la-colegu'. Connaisseur-ii ştiu care coleg. M-am văzut cu câteva persoane pe care nu le-am mai văzut de mult timp. Acolo, dar şi în altă parte. Am recreat legături latente, am adormit altele. Dinamism, eficacitate. Vax : ))   . Dau licenţa pe o temă care are legătură cu războioul din Irak din 2003. Acum sap sub mormanul de minciuni americane.

Of, viaţă, viaţă, ieşi din cort şi pune-mi-te iar pe danţ... Am fost la concert Specii. Klumea, baieţii. Să trăiască cât vor ei. Duminică va fi 27 martie. Anul trecut, duminică a fost 28 martie, când am postat pentru prima oară pe blogul acesta. Ca promisiuni în avans, voi termina postările neterminate, voi finisa postările nefinalizate şi le voi posta şi pe acelea, şi voi propune ceva olecutză mai interactiv, cu postări lunare, cu legături dubioase rău de tot şi, de ce nu?, cu o doză de nebunie. Veţi vedea!

Nokta instrumental

Când nu mai ai curajul de a vorbi, mai ales despre vise şi visuri, taci, sau vorbeşti, cu voce scăzută, fleacuri. Şi rămâi un om...obişnuit. Nu zic mediocru, ca să nu te ataci. Schimbând subiectul, am de adăugat pe marginea acestui subiect următoarele: have fun! .Probabil melodia asta instrumentală ar trebui însoţită de imagini din Egipt, din Libia... (de la Vama Ploieşti...).Însă nu am spirit jurnalistic în mine. Poate ar trebui să precizez că pe omul ăsta, Rachid Taha, l-am mai prezentat în postările mele. Şi oamenii încă se mai întâlnesc; legăturile se menţin, pier, se formează şi se metamorfozează sub privirile mele; dar, cu privire la subiectul ăsta, momentan am privirile fixe. Reci.

În mod cât de cât public,

judecând după numărul de vizitatori, îmi cer scuze că am lasat de izbelişte, asemeni unor opere neterminate "terminate pă viaţă", anumite postări de mai demult. O să le continui din punctul rămas, nicio îndoială; acum să vedem şi când... ;))

GENERIC & DAN CIOTOI - S-A RUPT LANTUL DE IUBIRE

Astă-vară am auzit pentru prima dată muzica asta. de fapt, toate cele de pe CD-ul arătat în imagine. Venise fiul nelegitim al tatălui meu :)) (de fapt are peste 25 de ani şi sunt colegi de muncă, însă e îndrăgit de către noi toţi ) cu CD-ul ăsta, şi l-am ascultat în curte câteva weekenduri. Muzică bună, mă! Mi s-a mai zis de Albatros, am cautat pe youtube, iar muzică bună! Pe când eu, de regulă, fssssdâgâm, poc fâsss gâdâm toc toc poc fsss :))   electronică.
Bă, muzica bună s-o căutaţi! Am văzut un interviu în direct deunăzi cu Tudor Gheorghe. Spuneţi-mi şi mie cine mai e şi cine mai cântă ca el. Şi ce cântă şi ce se cântă...

Ce versuri şi cântece de o morală înăbuşitor de pacifistă, dar şi realistă, exceptând, după părerea mea, substratul religios, ignorând momentan trimiterile la ganja, căutaţi versurile pe net la melodiile reggae şi dancehall, obişnuiţi-vă cu jamaicana, şi doar aşa puteţi afla, pe drept şi nebruiat, mesajul, mesajele, cu sutele, cu miile, mirifice!

Viking metal, o muzică foarte accesibilă şi plăcută, Eluveitie-Brictom ca stare, şi nu neapărat ca şi calitate.
Nu ştiu... Eu caut şi găsesc. Şi întreb lumea pe mess: c f?mi se raspunde: mă plictisesc. Cum dracu"??........................................

Măi, să fie!

Când mă întorceam acasă, pe la 8 fără, seara, m-am oprit în loc şi am numărat; ieşeau 15 la alea mici, 27-28 la alea mari; încă o dată: 15, 26-27. Deh!, n-am numărat eu bine. Oamenii se grăbeauş maşinile, nici nu mai ştiai când porneau sau când opreauş parca sunetul era acelaşi, fiindcă sincroanele făceau ca cei care virau spre dreapta să oprească exact atunci când virau cele care doreau spre stânga. Şi 15 secunde îi rămâneau pietonului îngheţat să-şi salte bocancii prin fleoşcăiala generală, până la trotuarul şi mai general; dacă nu eşti cu ochii pe Verde, pierzi, automat, 3-4 secunde. Adică un sfert din timp!!

Danzel - Pump It Up (OFFICIAL VIDEO)

Mai ţin minte, eu băiat cuminte, când prima dată când am fost într-un club (sau prima dată când ţin minte :P  ) a fost la Balul Bobocilor. Al Bobocilor de liceu. Eram peste jumătate de clasă acolo; era prima dată când colegii mei îmi păreau interesanţi; mai departe, a doua oară când mi s-au mai părut interesanţi a fost în ultimile luni de liceu--maturi, cât se poate, cu aspiraţii spre diferite facultăţi, capabili, tineri, cu chipurile întinse şi pline de viaţă, cu dedicaţii pe tricouri albe scrise cu markerul, apoi, după desparţire, sentimentele de prietenie şi recunoştinţă ae colegilor mei faţă de profesori, chiar şi faţă de profa de fizică, sentimente care apar în mod natural, pentru că profesorii nu sunt pentru a fi urâţi, nici nu pot fi aşa- în Club Op.. Diva a fost Balul, multă muzică, printre care şi Pump it up.


Acum,
ziua există
luna pe cer persistă
n-am vrut să mă aşez
până în miezul nopţii
pe banca vis-a-vis
statuii lui Nichita
(n.n. Stănescu)
(n.n. Parcul Şahiştilor)
din respect pentru 15 ianuarie,
ziua de naştere a lui Eminescu.
de aceea am dat mesaj Mihai-lor
cu La mulţi ani!
Am savurat 4 caşcavele cu bacon
la Mac
cu 5 minute înainte de 00:00.
Asta după o seară în Doroftei
de după un concert folk la Sindicate.
În altă ordine de idei,
am carnet nu-l ud că rugineşte.
00:05 mă atrage statuia sau
îmi place fast-food-ul?
Iată-mă mâncând un cheeze
de la o shaormerie.
Sunt incorigibil.
Credeam că sunt acasă
la 10 jumate.
Cămaşa mi-o pătez cu varză.
Următoarea la rând.
În faţa statuii lui Nichita
nu regret nimic.
Lumea e amară.
Şi ce dacă?
Atunci, n-o gust!
Ah şi vroiam să spun
nişte chestii poate dintr-astea.
Şi probabil de-asta am blog.
Timpul, ca şi omul, e limitat.
Răgaz ai doar cu sacrificiu.
Somn? Crede-mă,
nu-l vrei pe tot!
Banii? Ducă-se-n pustie!
Am terminat şi cheeze-ul.
Somn uşor.
Mâine dimineaţă,
până la ţintă,
din nou o să mor.

MAVADO LIVE IN QUEENS NY 03/27/2009

Când trupul cade fără vlagă viu
încep să scriu încet să scriu
încet să scriu încep să scriu
şi trupul pică fără vlagă mort
să mă distrez fac un efort