vineri, 31 decembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Green Hours. Buc.
Eram dator cu asta. Tocmai în seara asta am mâncat pentru prima oară fistic. Tocmai zilele astea am reuşit să ţin timp de mai multe zile o braţară (în afară de ceasurile de pe vremea când eram copil). Tocmai anul ăsta am realizat că din 2006 până acum au trecut nu mai puţin de trei ani. La fel cu 2005...tot trei ani.
Bucureşti? Din 2006 începând. Poate şi până atunci, însă nu-i puţin lucru să îl descoperi. Tu, ca provincial, că nu-mi poate spune nimeni că 60 de mii de metri sau de minute de călătorie nu înseamnă mare lucru. Aşa e, nu e mare lucru. Însă micile detalii nasc marile trăsături.
Unde am fost prin Bucureşti? La birturi, la Mac, la KFC, Sala Palatului, Lăptăria lui Enache, Academia Română, Biblioteca Nu-Mai-Ştiu-Cum, Universitatea Bucureşti, in Regie, la Valea Regilor şi la... Green Hours. De patru ori, pare-mi-se. Mereu cu alte ocazii, mereu cu alţi oameni. Intraţi pe site, să vedeţi mai bine pub-ul.
Mi-am amintit de mongolia.ro . Păţesc la fel ca şi cu dandaviddandavid. Indubitabil. Pun pe lista blogurilor lui Apollo în speranţa că Aristotel va citi. Ştiu eu care Aristotel. Însă pe 2 dec. e lansarea unei cărţi pe care mă bate gândul să o cumpăr.
Încă o dată, mă simt incapabil să scriu detaliat chestiuni de genul "cum o fost in green hours". Tocmai de aceea m-am forţat să scriu chestiuni semi-autobiografice în poate viitorul meu roman. Poate nu sunt genul. Poate sunt genul de a sintetiza totul într-o goană după aur. Prefer Cu ochii-n 3,14 de pe ultima pagină a Dilemei vechi, unde-s chestii scurte cu bulinuţă (nu roşie). Dinamism. Şoc. Detaliu. Short and sweet. Totuşi, cuprinzător. Variat. Un pic de verde, de albatru. Mozaic. Original. Pentru că n-am un subiect. N-am zece. Sute sunt. Zece sunt ale mele, zeci vreau să le transmit mai deparete de unde le-am aflat spre unde vreau să se afle.
Aş scrie ceva despre dimensiunea axiologică. Şi despre neînsemnatele procese psihice care dau înapoi la nivel de omenire, istorie, draci, laci. Melci scoici raci craci.
Dragi tovarăşi şi pretini, aceasta nu reprezintă o justificare, ci o detaliere asupra modului (pe care nu-l prefer, însă cred că mă preferă el pe mine) în care scriu pe blog. Staţi liniştiţi la locurili voastre!
Bucureşti? Din 2006 începând. Poate şi până atunci, însă nu-i puţin lucru să îl descoperi. Tu, ca provincial, că nu-mi poate spune nimeni că 60 de mii de metri sau de minute de călătorie nu înseamnă mare lucru. Aşa e, nu e mare lucru. Însă micile detalii nasc marile trăsături.
Unde am fost prin Bucureşti? La birturi, la Mac, la KFC, Sala Palatului, Lăptăria lui Enache, Academia Română, Biblioteca Nu-Mai-Ştiu-Cum, Universitatea Bucureşti, in Regie, la Valea Regilor şi la... Green Hours. De patru ori, pare-mi-se. Mereu cu alte ocazii, mereu cu alţi oameni. Intraţi pe site, să vedeţi mai bine pub-ul.
Mi-am amintit de mongolia.ro . Păţesc la fel ca şi cu dandaviddandavid. Indubitabil. Pun pe lista blogurilor lui Apollo în speranţa că Aristotel va citi. Ştiu eu care Aristotel. Însă pe 2 dec. e lansarea unei cărţi pe care mă bate gândul să o cumpăr.
Încă o dată, mă simt incapabil să scriu detaliat chestiuni de genul "cum o fost in green hours". Tocmai de aceea m-am forţat să scriu chestiuni semi-autobiografice în poate viitorul meu roman. Poate nu sunt genul. Poate sunt genul de a sintetiza totul într-o goană după aur. Prefer Cu ochii-n 3,14 de pe ultima pagină a Dilemei vechi, unde-s chestii scurte cu bulinuţă (nu roşie). Dinamism. Şoc. Detaliu. Short and sweet. Totuşi, cuprinzător. Variat. Un pic de verde, de albatru. Mozaic. Original. Pentru că n-am un subiect. N-am zece. Sute sunt. Zece sunt ale mele, zeci vreau să le transmit mai deparete de unde le-am aflat spre unde vreau să se afle.
Aş scrie ceva despre dimensiunea axiologică. Şi despre neînsemnatele procese psihice care dau înapoi la nivel de omenire, istorie, draci, laci. Melci scoici raci craci.
Dragi tovarăşi şi pretini, aceasta nu reprezintă o justificare, ci o detaliere asupra modului (pe care nu-l prefer, însă cred că mă preferă el pe mine) în care scriu pe blog. Staţi liniştiţi la locurili voastre!
duminică, 14 noiembrie 2010
MOVADO live in Viena 11.08.2010, mel. de fundal Never believe you
Să comentez piesa Breaking News a lui Michael Jackson? Să mă îndoiesc de autor şi interpret? Nu îmi pasă. Mie îmi sunt suficiente operele lui MJ-cel-în-viaţă. Aştept să mai treacă timp (nici acum nu s-au făcut publice toate poeziile lui Nichita Stănescu) :)
Mă gândesc încă de acum doi ani să învăţ să cânt la chitară. Poate pâna la 25 de ani voi reuşi să încep studiul :)) . Măcar să îmi permit să iau acorduri aproximative după linii melodice simple. Cum ar fi.... pac pac... Cancion del Mariachi... un fleac :))
E prima oară când aud pe cineva poate chiar trecut de 70 de ani care zice că religia e foarte periculoasă, în general, din cauză că e lege că dacă te naşti catolic, trebuie neapărat să rămâi catolic, în mentalitatea catolicilor; şi cu ortodocşii la fel, etc. Îmi venea să intru în vorbă cu omul ăla, însă mă grăbeam spre serviciu :P
Mă! Tot voi citi eu Confesiunile unui cafegiu, de Gheorghe Florescu. Atâtea chestii interesante scrise acolo... Până una-alta, mi-am luat FP ;))
Cica chinezii nu-şi înşeală nevasta, ci o confundă. =))
Dan david dan david dan david m-am plictisit de câte ori ţin să-mi reamintesc să citesc poeziile lui. Vai de capul meu. :(
Cică actriţa Nicole Duţu filma scena morţii personajului Octavian, într-o telenovelă românească. S-a trezit, ulterior, cu un comment pe profilul de facebook: "Vineri zi geroasă, Octavian mort, actriţă mortală". Fparte original şi curtenitor comm. De la cineva care a cam fost de faţă ;))
Opulenţă doar la noi? Burj Khalifa, până în prezent, grad de ocupare... lol, 75 din...900 :-??
În arhivă la Jurnalul Naţional, vineri 22 oct., articolul Paulei Tudor- Bine de octombrie: touching :X :(
Am o întrebare: pot să ţi-o pun? ;;)
----------------------------------------
Aşa, am terminat cele 10 puncte pe care anticipasem să le ating rezumativ şi emoticonal întru ceea ce ar fi devenit o a treia comasare, ÎNSĂ:
Blogurile pe gustul lui Apollo sunt şi pe gustul meu! :D
on an island, blogul lui Ştefan Tivodar, jumatatea Proiectului Tivodar (parţial, blogul ăsta e amintitor de Proiect; am mai fost, în Ploieşti, l-am luat acolo şi pe Carbo VB, şi pe frati-miu, a fost fain. Au fost în Suceava, am anunţat persoanele pe care le ştiu eu acolo că "vine Tivodar la voi, neneee!! ").
amice.incotro Un chestionar foartetare. Trecută de pionieratul literar tipa, aproximativ arzând aceleaşi etape, în stil diferit, bineînţeles. Întotdeauna colega-mi :D
alexunu. un blog foarte foarte citit şi vizualizat de către mine. până în momentul în care am pus blogul la lista asta... nu ştiu de ce... Jazzy moods :X
baghiu. inconfundabil tipu' ;) a jucat un rol principal în a considera vara lui 2008 una reuşită. respect
Bîrloiu, maxim respect pentru faptul că nu tace, pentru faptul că e pe aceeaşi lungime de undă cu mine, pentru faptul că mă evocă în postările lui, pentru faptul că are nişte pasaje de proză absolut ameţitoare pentru mulţi, chiar şi pentru mine. pentru că e un blog complex
Restul, data viitoare.
La fel, Green Hours Buc., SOON
vineri, 29 octombrie 2010
miercuri, 20 octombrie 2010
1000 de cuvinte
Ne mai rămân o mie de cuvinte ca să terminăm ce-am început să zicem cu toţii, indiferent de subiect. ne mai rămân cât ne dorim. Nu mai e nimic; doar natura şi trenul. Ceaiul servit, concertul de vioară de diseară, de la destinaţie. Primele fumuri de ţigaretă şi primele adieri de vânt. Primele frunze. Primul pămnt. Convorbirea e pe final, gazdele ne aşteaptă, de la depărtare par de parcă se aşteaptă pe ei înşişi, nişte regi. O mie de cuvinte şi trebuie să devii autocenzurat, şi cenzor discret.
De ce nu ne-ntoarcem? pentru că, de fapt, mergem aproape în cerc.
Când zici o mie de cuvinte, te poţi gândi la ordinea lor, la ierarhie, la lingvistică şi energie. La ultimile, la primele.
Urmează Proiectul Tivodar, urmează proiectul de 22 de ani, urmează proiectul B, proiectul rev, pentru fiecare trebuie o mie de cuvinte.
Când mănânci ceva dulce şi ţi-e sete, poate amâni momentul apei, doar aşa, să mai rămână. Aşa si cu momentele bune. O mie de cuvinte la inceput, o mie de cuvinte la urmă. O savurare inversă, dacă mi se permite. Până aici.(savurare inversă)---(savurare) De aici încolo. Până aici. Etc. .
Am adăugat un blog la lista lui Apollo. Am intrat pe el de vreo 10 ori, dar nu l-am citit niciodată până acum. Însă simt eu că e bun.
Pace.
Un cuvânt.
999?
Rândul vostru.
De ce nu ne-ntoarcem? pentru că, de fapt, mergem aproape în cerc.
Când zici o mie de cuvinte, te poţi gândi la ordinea lor, la ierarhie, la lingvistică şi energie. La ultimile, la primele.
Urmează Proiectul Tivodar, urmează proiectul de 22 de ani, urmează proiectul B, proiectul rev, pentru fiecare trebuie o mie de cuvinte.
Când mănânci ceva dulce şi ţi-e sete, poate amâni momentul apei, doar aşa, să mai rămână. Aşa si cu momentele bune. O mie de cuvinte la inceput, o mie de cuvinte la urmă. O savurare inversă, dacă mi se permite. Până aici.(savurare inversă)---(savurare) De aici încolo. Până aici. Etc. .
Am adăugat un blog la lista lui Apollo. Am intrat pe el de vreo 10 ori, dar nu l-am citit niciodată până acum. Însă simt eu că e bun.
Pace.
Un cuvânt.
999?
Rândul vostru.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
Marele test al comunicării
Dacă aş începe postarea asta cu precizarea că sunt student la Comunicare, v-aş da un punct de plecare greşit. Facem, deci, abstracţie de lucrul ăsta. Vorbesc cu voi, puţinii mei blogcititori, pe majoritatea vă ştiu, mă ştiţi. Vă ştiţi, mă ştiu. Mă cunosc îndeajuns încât să nu mă hazardez, cum făceam odinioară, să nu mă hiperventilez înspre inducerea unor gânduri aiurea. Aiurea, adică aşa cum am întâlnit eu. Pe net, vorba aia, suntem dracului în secolul 21 încă de pe când eram un puşti. Acum, în secolul 21 la 21 de ani, am întâlnit pe net. M-am întâlnit şi pe bune cu. Marele test al comunicării, oameni buni, nu l-a trecut. Cu toate că era unul miiiic, unul mic de tot. "Cine deschide toate porţile, le poate închide pe toate", ştiu eu de undeva.
Scrie, Aristoane, lasă-l pe Apollo să doarmă.. ce trebuia să fie Apollo, şi ce-a ajuns... fac ceva pe kiturile lor de evacuare :))
Scrie, Aristoane, lasă-l pe Apollo să doarmă.. ce trebuia să fie Apollo, şi ce-a ajuns... fac ceva pe kiturile lor de evacuare :))
marți, 24 august 2010
Sunt irizat...irishat...iritat, mai târziu
Damian Marley vexation of spirit is a waste of time physical conflict is a waste of flesh carte veche cu poveşti despre marocane în djeballe ca ielele în minţile aproape nebune şi sufletul plăpând al autorului citit de mine în pauzele prelungi de masă de la serviciu Toma George Maiorescu- Noapte bună, Săgetătorule!, Marilyn Manson, repar încărcător de Nokia cu mufă subţire . . . .
Din nou, în Irish Pub, Proiectul Tivodar. Intraţi pe ...on an island de la lista blogurilor pe gustul lui Apollo pentru detalii. Fac pe dracu-n 666 şi ajung acolo. Asta după ce, tot în Irish, duminică seară, a venit Teo de la Deko. L-am mai văzut o dată live, vara trecută, şi când am auzit că vine, mi-am zis că trebuie să-l văd. 20 lei pentru un Guiness la draught şi fix o oră de Teo? A meritat! Toată lumea a râs cu lacrimi. Nici nu se putea altfel, fiindcă cei care au venit au ştiut la ce să se-aştepte. Însă cei luaţi la mişto pe parcursul show-lui... nu ştiu dacă le-au dat lacrimile de la râs sau...de la altceva... :))
Sfârşitul postării... nu scriu romane aici :D
Din nou, în Irish Pub, Proiectul Tivodar. Intraţi pe ...on an island de la lista blogurilor pe gustul lui Apollo pentru detalii. Fac pe dracu-n 666 şi ajung acolo. Asta după ce, tot în Irish, duminică seară, a venit Teo de la Deko. L-am mai văzut o dată live, vara trecută, şi când am auzit că vine, mi-am zis că trebuie să-l văd. 20 lei pentru un Guiness la draught şi fix o oră de Teo? A meritat! Toată lumea a râs cu lacrimi. Nici nu se putea altfel, fiindcă cei care au venit au ştiut la ce să se-aştepte. Însă cei luaţi la mişto pe parcursul show-lui... nu ştiu dacă le-au dat lacrimile de la râs sau...de la altceva... :))
Sfârşitul postării... nu scriu romane aici :D
miercuri, 11 august 2010
Parcă se redefineşte...
Impulsivii au mult de pierdut în viaţă; de ce aleg unii, cu bună ştiinţă, să fie aşa, nu ştiu... Unii se inchid în chestii dulci , siropoase, în mii de poze cu flori, şi nu le pasă de mizeria umană, de mizeria apelor, de British Petroleum... Numai poze cu flori, numai călătorii la concerte, în timp ce privesc lucrurile rele ca pe ceva ce nu îi ating... ca pe un mic punct, la orizont, nevrând să înţeleagă că pentru cel de departe, punctul acela mic reprezintă ceva foarte mare şi bubos...
Şi lezarea propriei persoane este, pentru mulţi, insuportabilă, chiar dacă vine în urma unui sfat binevoitor, a unei sugestii, a unei mici muştruluiri etc., care are caracter dojenitor întru construire, şi nu mustrător întru distrugere.
Cine poate şti, Otilie enigmatică, cine eşti tu? Eu şi tu ştim. Este asta ceva care te jicneşte fiindcă te-am pomenit public? Şi...care public, până la urmă? Că nu cred că mai mult de 30 de persoane mi-au vizitat blogul, în o jumătate de an...
Pentru unii urmează facultate; la modă la facultate este să rămâi aşa... ca în liceu. După facultate, master. Îţi ocupi timpul învăţând, practicându-ţi hobby-urile, muncind orice, sau ceva part în domeniu, distrându-te. Cu prietenii, cu familia. Însă tu îţi alegi prietenii, au ei te aleg pe tine? Şi, atâta timp cât nu îţi fac rău, de ce nu-i primeşti pe aceia?
V-aţi gândit vreodată la couchsurfing? Unii se mai gândesc; vreo 4500 de români; pe tot globul, poate chiar milioane. Asta, ca un alt point of view la chestiunea cu "hang out with"; parcă se redefineşte...
Şi lezarea propriei persoane este, pentru mulţi, insuportabilă, chiar dacă vine în urma unui sfat binevoitor, a unei sugestii, a unei mici muştruluiri etc., care are caracter dojenitor întru construire, şi nu mustrător întru distrugere.
Cine poate şti, Otilie enigmatică, cine eşti tu? Eu şi tu ştim. Este asta ceva care te jicneşte fiindcă te-am pomenit public? Şi...care public, până la urmă? Că nu cred că mai mult de 30 de persoane mi-au vizitat blogul, în o jumătate de an...
Pentru unii urmează facultate; la modă la facultate este să rămâi aşa... ca în liceu. După facultate, master. Îţi ocupi timpul învăţând, practicându-ţi hobby-urile, muncind orice, sau ceva part în domeniu, distrându-te. Cu prietenii, cu familia. Însă tu îţi alegi prietenii, au ei te aleg pe tine? Şi, atâta timp cât nu îţi fac rău, de ce nu-i primeşti pe aceia?
V-aţi gândit vreodată la couchsurfing? Unii se mai gândesc; vreo 4500 de români; pe tot globul, poate chiar milioane. Asta, ca un alt point of view la chestiunea cu "hang out with"; parcă se redefineşte...
sâmbătă, 7 august 2010
Pentru căci deoarece
PENTRU CĂ TOT S-A ÎNTÂMPLAT
la freefest Bucov să reiau legătura cu cineva, i-am zis asta: " şi cu toate că ştiu, nu înţeleg; şi în acelaşi timp îmi place şi mă feresc". Aceleiaşi Otilii enigmatice, (...) şi................ Nothing else matters pe scări la Palat, apoi în spate la Mall.
PENTRU CĂ TOT AM FOST RUGAT
de cineva cu aceeaşi zi de naştere:
1. Catren care se corectează singur
Când în sfârşit am reuşit
să-ţi deschid inima,
am văzut mulţi oameni mişunând prin ea;
Iubito, ce peisajgrotesc firesc!
2. ...n-avea nicio grija, sunt pământean;
dacă vom fi împreună, jur că nu te vei simţi în altă lume;
pământean sunt, te asigur!
3. Un baros scăpat exact pe os
un bolid intrat în colaps
gravitaţional şi sferic
aplicând o forţă brută pe pereţii
scunzi, metalici,
ai buncărului unde stau pe întuneric
îmi trânteşte în timpane decibeli
mai mulţi de-o sută
şi m-alatură
de oameni surzi, simpatici.
4. Ramms+ein
Ţevile nemţeşti înfipte în inima mea
pompează sânge înspre casele oamenilor.
E cutremur şi toată lumea râde
cînd sunt acoperiţi de tavane şi vulturi şi stele.
Mi se rup degetele de la sine şi se duc
pe scena improvizată
din gîndul şi trupul meu,
îşi bat încheieturile cap în cap
şi îşi injectează argint viu
imediat pe sub piele
5. Lucie
şapte guri cereau mâncare
două mâini dăruiau bătaie
şapte guri cereau mai mult
patru mâini se-mpreunau a cult
ceasul s-a stins în locul lumânarii
e foarte nevoie de lumina pe-aici
6. Motiv?
pentru că sunt nativ
între zodii
cu ascendent în sedativ
dar să nu vorbesc în dodii
motiv?
ca să nu devin emotiv
motiv?
dacă nu scriu, devin inovativ
şi rămân aşa
până nu mai sunt viu
motiv
pentru că ştiu
că încă nu-i târziu
pentru ca
poate cândva
să pot
realmente
motiva
PENTRU CĂ TOT NU MĂ POT ABŢINE
să laud Proiectul Tivodar, pentru caracterul de astonishing pe care l-au avut de-a lungul celor două seri duminicale de concert în Irish Pub- The Sham Rock, fostul Hailaif, 18 şi 25 iulie(pe tivodar.ro, prezent la bloguri pe gustul lui Apollo, găsiţi impresia lui Ştefan Tivodar referitor la serile din Ploieşti). Alex Nichita, Aurica, Miruna şi Ştefan Tivodar. Aşadar, la 12 şi jumătate seara, pe o bancă din faţa statuii lui Nichita (Stănescu), savurând un cheese luat de La Pappy, ce seară, ce seară, tot de un nichita ploieştean cu păr bogat şi un nichita tivodăresc, cu talent la scris, făcută. Da, revin la prima postare de pe blogu-mi. A doua duminică, regăsire, buburuze, poftă subtilă de buze, un pic cerebral, şi iată-mă obosit, dar jovial, făcând podul de sus şi unind stările ca podul pus între libertate şi serviciu, apoi bloguri, commenturi şi... somnoriciu'...................................................................................................................................
la freefest Bucov să reiau legătura cu cineva, i-am zis asta: " şi cu toate că ştiu, nu înţeleg; şi în acelaşi timp îmi place şi mă feresc". Aceleiaşi Otilii enigmatice, (...) şi................ Nothing else matters pe scări la Palat, apoi în spate la Mall.
PENTRU CĂ TOT AM FOST RUGAT
de cineva cu aceeaşi zi de naştere:
1. Catren care se corectează singur
Când în sfârşit am reuşit
să-ţi deschid inima,
am văzut mulţi oameni mişunând prin ea;
Iubito, ce peisaj
2. ...n-avea nicio grija, sunt pământean;
dacă vom fi împreună, jur că nu te vei simţi în altă lume;
pământean sunt, te asigur!
3. Un baros scăpat exact pe os
un bolid intrat în colaps
gravitaţional şi sferic
aplicând o forţă brută pe pereţii
scunzi, metalici,
ai buncărului unde stau pe întuneric
îmi trânteşte în timpane decibeli
mai mulţi de-o sută
şi m-alatură
de oameni surzi, simpatici.
4. Ramms+ein
Ţevile nemţeşti înfipte în inima mea
pompează sânge înspre casele oamenilor.
E cutremur şi toată lumea râde
cînd sunt acoperiţi de tavane şi vulturi şi stele.
Mi se rup degetele de la sine şi se duc
pe scena improvizată
din gîndul şi trupul meu,
îşi bat încheieturile cap în cap
şi îşi injectează argint viu
imediat pe sub piele
5. Lucie
şapte guri cereau mâncare
două mâini dăruiau bătaie
şapte guri cereau mai mult
patru mâini se-mpreunau a cult
ceasul s-a stins în locul lumânarii
e foarte nevoie de lumina pe-aici
6. Motiv?
pentru că sunt nativ
între zodii
cu ascendent în sedativ
dar să nu vorbesc în dodii
motiv?
ca să nu devin emotiv
motiv?
dacă nu scriu, devin inovativ
şi rămân aşa
până nu mai sunt viu
motiv
pentru că ştiu
că încă nu-i târziu
pentru ca
poate cândva
să pot
realmente
motiva
PENTRU CĂ TOT NU MĂ POT ABŢINE
să laud Proiectul Tivodar, pentru caracterul de astonishing pe care l-au avut de-a lungul celor două seri duminicale de concert în Irish Pub- The Sham Rock, fostul Hailaif, 18 şi 25 iulie(pe tivodar.ro, prezent la bloguri pe gustul lui Apollo, găsiţi impresia lui Ştefan Tivodar referitor la serile din Ploieşti). Alex Nichita, Aurica, Miruna şi Ştefan Tivodar. Aşadar, la 12 şi jumătate seara, pe o bancă din faţa statuii lui Nichita (Stănescu), savurând un cheese luat de La Pappy, ce seară, ce seară, tot de un nichita ploieştean cu păr bogat şi un nichita tivodăresc, cu talent la scris, făcută. Da, revin la prima postare de pe blogu-mi. A doua duminică, regăsire, buburuze, poftă subtilă de buze, un pic cerebral, şi iată-mă obosit, dar jovial, făcând podul de sus şi unind stările ca podul pus între libertate şi serviciu, apoi bloguri, commenturi şi... somnoriciu'...................................................................................................................................
joi, 8 iulie 2010
Breathe once; again; now, stop breathing!
The Korgis - Everybody's gotta learn sometime (Laidback ...)
Aceeaşi muzică în Praktiker de 5 luni sau poate şi mai bine. O cunosc, o iubesc,
o cânt prin magazin, în mod involuntar uneori.. Leeeeave your love iiin, remix al unei piese
semnată The Korgis. Muzica. În compania căreia sunt eu însumi. Doar pe muzică mă gândesc să-mi iau pseudonime... : Dan David, David Dragu....măcar îmi păstrez numele de familie intact.
Tot între muzici gândesc faptul că Cize e bunica mea. Cesaria Evora. Bunica
mea tânără, desculţă, cu răgazul de un mic tutun la fiecare cântare. Care găteşte
pentru vecini. Bunica mea. Cize. Sub muzici mai vesele, ca sub o ploaie de vară,
mă gândesc la un mic dejun insuflat de un prezentator de teleshopping:
în mixer pui o jumătate de ceapă, o jumătate de lămâie,trei cuburi de brânză topită
şi o conservă de peşte. Pasta aceea are un gust perfect pentru un mic dejun...
Când puneam la cale, eu cu Carbo VB din lista de bloguri pe gustul lui Apollo, să răsturnăm Ploieştiul, asa cum o buturugă mică poate răsturna o...buturugă mare, m-am gândit ca primul post al acelui blog să fie unul care va trasa presupusa lene în a prezenta unele lucruri; aceasta presupusă lene se poate observa şi aici, la renovatio apollo. Priviţi ce anume vroiam să postez:
" o căutare pe google 'mita biciclista' poate fi dezamăgitoare,
acolo reluându-se aproape la nesfârşit poezia aia ştiută de toţi.
deoare...ptr că nu sunt copipeistăr de text, imi permit să fiu
copipeistăr de link. Aşadar, iată câteva linkuri, care ne dezvăluie
ce a făcut Miţa (a existat,da!) înainte să cadă de pe bicicletă:
http://v4vintage.blogspot.com/2009/05/mitza-biciclista.html
http://www.flickr.com/photos/norida/2236996347/
http://blog.360.yahoo.com/blog-xUyTFdoofaf5DS_k2z1qRHNS?p=1227
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Mih%C4%83escu "
Pe final de postare, Gagool, înţeleapta tribului din filmul Insulele Regelui Solomon, avea o vorba pentru un americănaş: titlul acestei postări. Comentarii? :D
luni, 7 iunie 2010
Cine are urechi, să asculte; cine are ochi, să vadă
Aşa este, M, un an e mult prea mult ca să mai pot purta macar dialoguri de suprafaţă, umplute de zâmbete de complezenţă. Nici măcar atât. Te poftesc pur şi simplu unde ai chef sa mergi. Inclusiv.
Aşa este, D. Poate vorbim noi, dar până să vorbim cu adevărat cred că trebuie mai întâi să îmbătrâneşti. Mă refer la trecerea timpului, nu la maturizare.
Aşa este, I. Poate că două distanţe sunt aproape de trei distanţe. Şi la trei distanţe firul cedează.
Aşa este, G. Poate că a doua distanţă o va conştientiza pe prima. Atunci voi fi departe.
Aşa e, S. Surori n-am vrut să am niciodată. Când eram eu imatur, tu ai dat dovadă de şi mai multă. Ce mă bucur, sau cu ce mă alin, e că s-a dovedit în timp că te înconjurai de cele asemenea ţie, adică nu pe gustul meu, văd acum.
Aşa e, O, tu cea care erai mai timidă ca mine, şi care nu cu mult timp în urmă căutai să te făleşti că trăieşti mai bine decât trăiai; de parcă nu era normal ca la vârsta asta să se întâmple aşa ceva.
Ma' B, ţi-a mâncat tot timpul salariul din viitor, sau ţi-a mâncat oraşul mare cheful de oraşul mic?
Atâtia blugi, atâtia blugi, cum dracu' să mai înverzim pământul? Atâta net, atâta net, cum sa-l mai avem, cand folosim doar a mia parte din el? Atâta bere, atâtea fiare, atâta piele şi motoare, nu-i rău în asta, nu zic nu. Nu-i bine-n asta, nu zic nu. Nu zic eu asta, să nu zici nici tu.
Cum e să-ţi schimbi serviciul şi să-ţi moară fostul şef?
"Şi tot la timp revenim", i-am spus unei amice. Am dat dracului inconvenientul ăsta, dintr-un Impuls. Am o mie de muzici în minte şi inimă, care reprezintă o mie de motive ca sa creada lumea în creator. Mai trebuie, mai trebuie, vreo mie de motive pentru fiecare om. Timpul face cât tot, şi încă ceva în plus. Rămâne scopul de edificat, modalitatea, paşii. Înglobarea supoziţiilor prin selecţie la nivelul fiecărei supoziţii, şi nu la nivelul listei ce le conţine. Disecă atomul, disecă religiile, disecă filosofiile, dă contur societăţii prin susţinere de şansă şi de condiţii de viaţă.
Dar tot la timp revenim... M, D, G, I, S, O.... B, tot pe timp să dăm vina? Sau pe voi? Sau pe mine?
In mod egal, va spun. In moduri egale, unul mai egal ca altul.
Şi mai am litere în alfabet. Pe care nu le voi mai prezenta, însă.
marți, 1 iunie 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
Citate şi cugetări din lumea întreagă (+ 1-7 cuvinte de la mine)
1. Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit-----Protectorii, Franz Kafka, Austria, 1883-1924
se vor înmulţi în faţă, dar poate şi în spate...măcar să zicem că avem din ce în mai mult de urcat, dar, totuşi, că iată-domnule-cât-de-accelerat-urc
2. Cine deschide toate porţile, le poate închide pe toate-----Aforisme, Antonio Porchia, Argentina, 1886-1968
ah ce înseamnă să fii om influent...
că e un simplu corolar aici, e pus să avertizeze, e pus să justifice încrederea doar în tine însuţi, linguşeala, corupţia...etc. ...
3. Oglinzile şi împerecherea sunt oribile, deoarece multiplică numărul oamenilor-----Ficţiuni, 1941, Jorge Luis Borges, Argentina, 1899-1986
vi se pare că sunt prea mulţi oameni pe pământ?
băieţi, aduceţi mai multe oglinzi vă rog!
>:)
4. Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie s-o rupem-----Aforisme, Achille Chavee, Belgia, 1906-1969
aviz "scriitorilor" care nu sunt scriitori, aviz celor care găsesc talent în non-talent, aviz celor care vor să rupă cărţile pe care le citesc, aviz clişeicilor care totuşi pot ajunge asemenea şeicilor
5. Noi ucidem timpul, dar el ne îngroapă-----Quincas Borba, 1931, Joaquim Maria Marchado de Assis, Brazilia, 1837-1908
timpul e un fel de foc...dacă te joci cu el...
6. Forma poate fi mai importantă decât substanţa. Un sloi de gheaţă poate avea rol de lentilă şi să aprindă focul-----Poveşti Canadiene, 1918, George Illes, Canada, 1852-1942
ai auzit, maiorescule?
eu o să încerc vara asta lucrul ăsta
7. Canada este delimitată la nord de aur, la vest de orient, la est de istorie şi la sud de prieteni-----Lecţia de geografie, 1937, Frances Shelley Wees, Canada, 1902-?
sublim.
am un manual de geografie pentru clasele primare, chiar din 1937. însă românesc
Am mai săpat
puţin prin youtube mergând pe un singur fir, unul prezentat în prima parte a subiectului, şi anume, respectiv, care este, maestre, muzica!
Aşadar, Faudel, supranumit " The Little Prince of Rai" are 32 de ani, e francez cu descendenţă algeriană, şi în campania prezidenţială a lui Sarkozy a fost omul cu muzichia. Baida mon amour, varianta în limba arabă, v-o prezint aici http://youtube.com/watch?v=z1jY9DelO84&feature=related , Baida mon amour varianta în limba franceză- deci, mai accesibilă, mai stilată, mai rafinată, mai romantică-, aici
http://www.youtube.com/watch?v=FfyPXhdt710 .
Aşadar încă o dată, Rachid Taha, 52 de ani, algerian stabilit de la 10 ani în Franţa, cu o piesă live, în genul Rammstein- Los, http://www.youtube.com/watch?v=nUbzX3izyw4 .
Aceştia doi, împreună cu Cheb Khaled, au făcut parte din proiectul "1, 2, 3 Soleils", an 1999. Am înfăţişat o foarte mică parte din acest proiect când l-am prezentat pe Cheb Khaled.
Aşadar, Faudel, supranumit " The Little Prince of Rai" are 32 de ani, e francez cu descendenţă algeriană, şi în campania prezidenţială a lui Sarkozy a fost omul cu muzichia. Baida mon amour, varianta în limba arabă, v-o prezint aici http://youtube.com/watch?v=z1jY9DelO84&feature=related , Baida mon amour varianta în limba franceză- deci, mai accesibilă, mai stilată, mai rafinată, mai romantică-, aici
http://www.youtube.com/watch?v=FfyPXhdt710 .
Aşadar încă o dată, Rachid Taha, 52 de ani, algerian stabilit de la 10 ani în Franţa, cu o piesă live, în genul Rammstein- Los, http://www.youtube.com/watch?v=nUbzX3izyw4 .
Aceştia doi, împreună cu Cheb Khaled, au făcut parte din proiectul "1, 2, 3 Soleils", an 1999. Am înfăţişat o foarte mică parte din acest proiect când l-am prezentat pe Cheb Khaled.
vineri, 7 mai 2010
Comasarea a doua
Sunt genul tipului static.
Dar asta nu înseamnă că un pic de mişcare nu face bine,
sau că nu-mi place.
Gândul îmi este simpatic.
O plimbare pe bicicletă,
un tenis de picior, un baschet de amatori...
Toaaate aaastea mă fac mai energicplindeviaţăoptimistbinedispussociabilechilibratpsihic
şi toate le spun într-o limbă cochetă
în jurul unei roţi de maşină,
sau când înalţ un trepied prin desşurubare,
sau când mă uit după câte vreun avion
şi dau de soare.
Grecia din mine se revoltă, dar, totuşi,
când văd banii femeii,
mai-mai că m-aş însura cu ea.
De la vârsta asta, da!!
Cu toate că-i cu dus şi-ntors...
În altă ordine de idei,
ă 1: daţi un search pe google cu "ploiesti", poate găsiţi ceva interesant;
eu găsisem, mai demult, o fază cu un beat care povestea cum a întâlnit el
un păianjen în WC; o imaginaţie ca aia să tot ai!
ă 2: întrebare: v-a plăcut traforajul când aţi fost mici?
ă 3: îmi place că dansează şi persoanele de vârsta a doua şi chiar a treia
pe melodia Samim-Heater; şi dacă mai văd şi videoclipul, sunt fericite;
cel puţin asta am observat eu...
ă 4: încerc în fiecare dimineaţă să nu mă uit, pe Hallmark, la Crimele
din Midsomer, acolo unde detectivul Barnaby nu e gândit ca o vedetă,
nici asistentul lui, spre deosebire de Colombo sau mai-ştiu-eu-cine;
vedeta e însăşi acţiunea, asistentele ei fiind însele crimele, care mereu sunt două-trei. Şi...graiul britanic şi
mediul plin de verdeaţă şi naturaleţe dau o savoare parcă mai apetisantă decât a cafelei de dimineaţă...
ce e bine e că se pot simţi amândouă odată!
â 5: Ionică, Ionică, ai terminat şontâş-şontâş liceul, dar, de!,
că prost n-ai fost... Ai ajuns director de penitenciar!
-- Aşa e, tovarăşică Isoscel..pardon!
http://www.cinemagia.ro/actori/mihai-constantin-8109/
Dar asta nu înseamnă că un pic de mişcare nu face bine,
sau că nu-mi place.
Gândul îmi este simpatic.
O plimbare pe bicicletă,
un tenis de picior, un baschet de amatori...
Toaaate aaastea mă fac mai energicplindeviaţăoptimistbinedispussociabilechilibratpsihic
şi toate le spun într-o limbă cochetă
în jurul unei roţi de maşină,
sau când înalţ un trepied prin desşurubare,
sau când mă uit după câte vreun avion
şi dau de soare.
Grecia din mine se revoltă, dar, totuşi,
când văd banii femeii,
mai-mai că m-aş însura cu ea.
De la vârsta asta, da!!
Cu toate că-i cu dus şi-ntors...
În altă ordine de idei,
ă 1: daţi un search pe google cu "ploiesti", poate găsiţi ceva interesant;
eu găsisem, mai demult, o fază cu un beat care povestea cum a întâlnit el
un păianjen în WC; o imaginaţie ca aia să tot ai!
ă 2: întrebare: v-a plăcut traforajul când aţi fost mici?
ă 3: îmi place că dansează şi persoanele de vârsta a doua şi chiar a treia
pe melodia Samim-Heater; şi dacă mai văd şi videoclipul, sunt fericite;
cel puţin asta am observat eu...
ă 4: încerc în fiecare dimineaţă să nu mă uit, pe Hallmark, la Crimele
din Midsomer, acolo unde detectivul Barnaby nu e gândit ca o vedetă,
nici asistentul lui, spre deosebire de Colombo sau mai-ştiu-eu-cine;
vedeta e însăşi acţiunea, asistentele ei fiind însele crimele, care mereu sunt două-trei. Şi...graiul britanic şi
mediul plin de verdeaţă şi naturaleţe dau o savoare parcă mai apetisantă decât a cafelei de dimineaţă...
ce e bine e că se pot simţi amândouă odată!
â 5: Ionică, Ionică, ai terminat şontâş-şontâş liceul, dar, de!,
că prost n-ai fost... Ai ajuns director de penitenciar!
-- Aşa e, tovarăşică Isoscel..pardon!
http://www.cinemagia.ro/actori/mihai-constantin-8109/
joi, 6 mai 2010
Despre muzică-partea I
rachid taha,faudel,khaled...abdel kader. Trei inşi cântă o melodie. Khaled, supranumit şi "Ched", adică "Tânăr",are 50 de ani, e algerian, şi e cantautor de Rai, un gen de muzică apărut în anii '30, gen apărut prin combinarea muzicii folk algeriene (cântată de păstorii beduini) cu muzica arăbească, cea spaniolă şi cea franceză. Nu ştiu dacă şi genul, dar melodia îmi pare în genul muzicii aromâne cântată de Gică Coadă, sau aromână în general. De ce se iau unii hip-hop-eri de stilul arăbesc, nu pot înţelege. Cheb Khaled este performerul original al piesei "Aicha", piesă ajunsă hit sub interpretarea celor de la Outlandish. Khaled are un timbru vocal nemaipomenit, poate duce mawal-uri foarte uşor, natural. Nu ştiţi ce-i ăla mawal? Aveţi google-ul chiar lângă voi. Urmează un dans în incinta restaurantului londonez Ishtar. Muzica? Se ştie!
joi, 22 aprilie 2010
Prima comasare
Foarte multe lucruri într-un timp foarte scurt se întâmplă, şi poate faptul că omul poate / vrea să le afle / vadă / descopere îi conferă acestuia caracterul de "fiinţă complexă". Probabil, nu ma dau eu expert. Dar gândesc treaba asta şi alte treburi alăturate ideii, antropologic centrate, atunci când ascult Vibrasphere, când îmi amintesc de un interviu luat lui Adi Despot în care respectivul zicea că muzica de azi este meta-umană, atunci când... şi când...
Cu întârziere, vreau să vă spun că pe 15 aprilie s-au comemorat 98 de ani de la scufundarea celui care nu era prost, deşi avea trei clase; celui care era cel mai rafinat şi mai luxos, şi care în primul său "zbor", s-a scufundat, în primul rând dintr-o eroare umană. R.I.P victimelor Titanicului!
Era o fază mai demult cu Aliodor Manolea, expert în flăcări violet, în am-uitat-ce şi în programare neuro-lingvistică. Şi lumea s-a oprit la violeeeet.. Păi cum nu? Dar dumneavoastră ştiţi ce-i programarea neuro-lingvistică? Recomand un search pe google, asta când ştiţi că aveţi timp, nu căutaţi pe fugă, vă rog eu.
Nu ştiu dacă e bine că mulţi nu au auzit de trupa Primus. Eu cred că asta e rău. Păi trupa asta a influenţat pe Deftones, Korn şi Limp Bizkit. Nu zic eu, chiar D, K si LB au zis.
Mai vedeţi ce-i cu lumea asta, citiţi! Citiţi Dilema veche sau Magazin (cel albastru). Citiţi Foreign Policy. O groază de lucruri şi de informaţii pe care dacă le ştii şi le înţelegi, eşti cineva!
Un stil muzical cu totul şi cu totul deosebit au respectivii: Gotye, Bonobo şi Jay-Jay Johanson. Pe mine m-au fascinat!!
Va urma şi a doua comasare.
Cu întârziere, vreau să vă spun că pe 15 aprilie s-au comemorat 98 de ani de la scufundarea celui care nu era prost, deşi avea trei clase; celui care era cel mai rafinat şi mai luxos, şi care în primul său "zbor", s-a scufundat, în primul rând dintr-o eroare umană. R.I.P victimelor Titanicului!
Era o fază mai demult cu Aliodor Manolea, expert în flăcări violet, în am-uitat-ce şi în programare neuro-lingvistică. Şi lumea s-a oprit la violeeeet.. Păi cum nu? Dar dumneavoastră ştiţi ce-i programarea neuro-lingvistică? Recomand un search pe google, asta când ştiţi că aveţi timp, nu căutaţi pe fugă, vă rog eu.
Nu ştiu dacă e bine că mulţi nu au auzit de trupa Primus. Eu cred că asta e rău. Păi trupa asta a influenţat pe Deftones, Korn şi Limp Bizkit. Nu zic eu, chiar D, K si LB au zis.
Mai vedeţi ce-i cu lumea asta, citiţi! Citiţi Dilema veche sau Magazin (cel albastru). Citiţi Foreign Policy. O groază de lucruri şi de informaţii pe care dacă le ştii şi le înţelegi, eşti cineva!
Un stil muzical cu totul şi cu totul deosebit au respectivii: Gotye, Bonobo şi Jay-Jay Johanson. Pe mine m-au fascinat!!
Va urma şi a doua comasare.
duminică, 28 martie 2010
Aţi auzit de Proiectul Tivodar?
Pentru ca tot am blog de vreo jumătate de an (dar nu am postat nimic pe el până acum), pentru că tot am ce spune dar nu ştiu ce şi cum şi cui să spun, pentru că vreau, pentru că n-am timp sau chef sau tocmai pentru că am, m-am hotărât să postez ceva. Ce să fie prezent în primul post? Nu ştiu, dar nici nu vreau să mă gândesc. Noutăţile, gândurile mele noi, gândurile vechi şi readuse (unde altundeva decât în mintea mea? )...unele dintre ele, bineînţeles... Vor fi postări rare, dar şi dese, lungi, dar nu pline neapărat de texte lungi sau poze. Sunt poet, dar nu voi posta decat anumite poezii, sunt poet, dar nu voi posta decât frânturi din poezii, sunt cineva de 20 de ani (şi jumătate :P ) care însă nu va spune câţi ani are sub nicio formă, niciodată, nicicând. Sunt şi prozator, dacă mă întrebaţi :)) . Însă nu-mi voi încerca talentul aici (dar voi aştepta aprecieri calitative). Glumesc. Deci, mai şi glumim, mai şi vorbim serios...
Şi pentru că tot m-am justificat mai mult decât trebuie, o sa justific (mai mult decât trebuie) de ce trebuie să ascultăm muzică bună. Dacă ne oprim la folk, o să ne oprim la o trupă nouă, în pline schimbări şi în plină evoluţie (concerte în cluburi, invitaţi la emisiuni TV- chiar azi au apărut pe sticlă, moderaţi de Maria Gheorghiu, la TvRM, emisiunea „În căutarea folkului pierdut”, au câştigat Premiul Special al Juriului la Om Bun 2009 etc. etc. ). Un amic ploieştean e jumătatea acestui proiect, numit Proiectul Tivodar. Mai multe detalii? Căutaţi, oameni buni, pe net! ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)