Sunt omul care citeşte în pauză, la serviciu, Dilema Veche, proză scurtă, poezie turcă. Sunt omul care e invitat de fiecare dată de colegii care cumpără ziarul Adevărul să primească suplimentul literar al Adevărului, spre a-l citi. Sunt omul care în timpul 'liber' de la fostul loc de muncă citea DV număr după număr, fără excepţie; chiar şi Foreign Policy, vreo 2 numere (o revistă care se citeşte în foarte mult timp). Asta, printre Libertăţi, Click-uri şi Cancanuri, biensur.
În Dilema Veche 14-20 oct. a.c., în cadrul Dosarului Dilema, Prietenia .. ..la o bere pe facebook. Abordări din multe puncte de vedere, aduse de exemplele şi judecăţile diferite, au dus spre acelaşi rezultat. Se pare că şi cei ajunşi la o anumită vârstă văd acelaşi lucru cu cei tineri. Faptul că lumea Internetului completează lipsurile de socializare a lumii reale. Faptul că acum 10 ani, site-urile de socializare aveau ca efect diminuarea nevoii de socializare face-to-face, pe când acum, acestea, la general, au rolul de a facilita socializarea 'reală', asigurând spaţiul logistic unei socializări 'virtuale'. Pun apostrofuri pentru că nu vreau să pun ghilimele şi pentru că vreau să spun că şi socializarea aşa-zisă virtuală tot reală este, numai că diferă ca de la cer la pământ una de alta. Vreau să mai spun că s-a produs o extorsiune a comportamentului tipelor, devenind mai băieţoase, vreau să mai spun că acum gesturile intime apar poate mai mult între prieteni decât între iubiţi, nu mai există ierarhia relaţiilor între un el şi o ea care a fost odată; acum, lucrurile sunt mai dinamice ca vremurile în care trăim, poate, sunt legături care îşi caută singure dezbinări, sunt revoluţionări mentale. Într-un dosar DV se trata subiectul apariţiei unei noi perioade în cadrul vârstei umane, între adolescenţă şi nivelul de om tânăr; tinerii au în ei atât maturitatea, dată de biologie, cât şi adolescenţa dată de mediul social, mediu neschimbat din cauza dependenţei: financiare, etc. .
Poate dacă schimb subiectul şi vorbesc despre Japonia, ceea ce stă scris mai sus poate fi tratat ca pe un simplu subiect. Ceea ce poate şi e. Luasem un premiu important acum 2 ani, pe 31 martie, însă nu cred că apar în lista de la Direcţia Cultură de la Primăria Ploieşti, cum ar fi fost şi normal. Am plecat de la un cenaclu literar, am mai rămas 10 puncte procentuale, din cauză că nu s-a mai sprijinit cu forţe maxime tineretul, categorie pentru care am luptat. Am început să îndrăgesc versurile de hip-hop liric underground. Limba românească, la loc de cinste aici, conştiinţele treze şi libere, asemenea.
A înviat denumirea de party-la-colegu'. Connaisseur-ii ştiu care coleg. M-am văzut cu câteva persoane pe care nu le-am mai văzut de mult timp. Acolo, dar şi în altă parte. Am recreat legături latente, am adormit altele. Dinamism, eficacitate. Vax : )) . Dau licenţa pe o temă care are legătură cu războioul din Irak din 2003. Acum sap sub mormanul de minciuni americane.
Of, viaţă, viaţă, ieşi din cort şi pune-mi-te iar pe danţ... Am fost la concert Specii. Klumea, baieţii. Să trăiască cât vor ei. Duminică va fi 27 martie. Anul trecut, duminică a fost 28 martie, când am postat pentru prima oară pe blogul acesta. Ca promisiuni în avans, voi termina postările neterminate, voi finisa postările nefinalizate şi le voi posta şi pe acelea, şi voi propune ceva olecutză mai interactiv, cu postări lunare, cu legături dubioase rău de tot şi, de ce nu?, cu o doză de nebunie. Veţi vedea!
