Ceea ce vedem aici e dama de pică. Şi-un craniu fixat în mod lamentabil lângă desktop, ca să fie în acuitatea vizuală tot timpul. Craniu mic, de nici 10 x 10, din ipsos, smaltuit atat de fain si cumparat în cls. a VIII-a.
Ceea ce vedem aici e părerea de rău.
Ceea ce nu se vede sunt eu. Veşnic tânăr şi ferice, înconjurat în manta-mi.
Inimile nu se mai unesc. Se unesc ochi, mâini şi bani. Dar inimi, nu. Prietenii de timp liber, conjuncturi de entertainment, hliziri şi nu râs, reprimarea emoţiilor, comoditate mereu dosită după aşa-zise argumente, bârfă fără conştiinţă, toate acestea precum şi altele, realităţi pârguite, care prind culoare şi devin atrăgătoare odată cu acumularea experienţei de viaţă. Înveţi să fii ca ei, ca să fie şi ei ca tine. Să nu diferi.
Încerc să înţeleg cât dor poate acumula un om, sau câte doruri. Câte întrebări "De ce?" nespuse, şi câte cemaifaciuri nepuse. Încerc să înţeleg cum de prejudecăţile rămân în picioare indiferent ce le-ai face. Cum de străinătatea unui om nu se şterge niciodată cu adevărat din ochii apropiaţilor.
OBIŞNUINŢA E A DOUA NATURĂ DAR SĂ NU LUĂM TOT CE E OBIŞNUIT CA FIIND NATURAL.
Unde e pacea, tihna, mulţumirea, graţia şi ornamentele sufletului care fac parte tot din suflet?
De ce oamenii seamănă atât de mult unii cu alţii dar ei văd doar diferenţe, deci neconcordanţe, deci respingere, deci indiferenţă?
De ce treci nepăsător(oare) chiar şi pe lângă tine?
PENTRU CEI CARE NU SE UITĂ LA TV DAR SE UITĂ PE NET LA CE S-A DAT LA TV. ŞI ÎI MAI ŞI CONSIDERĂ PROŞTI PE CEI CE SE UITĂ LA TV. ÎN CAZUL ĂSTA, AM ŞI EU O ÎNTREBARE: .... OUL, SAU GĂINA?
........ m-am întors la puţin-mai-vechile-mele-preocupări cazuistice, de youtube şi de hobby fără lobby, după o perioadă de rătăcire în banal, niciodată total.
Am mai pus Dezarie pe blog, chiar recent şi chiar piesa asta atât de wtf-istă, cu sunetul foarte basist (atenţie, nu "băsist" ! :) ). Şi recunosc, nu mă mai pot despărţi de reggae.
România a vuit în legătură cu venirea lui AlBorosie. Acum vreo doi ani eram la serviciu, când un coleg mă întreabă: ai ascultat AlBorosie?, şi a dat play la un song din telefonul lui. Până atunci nici Bob Marley nu prea ascultasem, darămite Alborosie!
Dupa Puppa Albo, l-am găsit pe Jr. Gong, apoi am dat de cântăreţii de dancehall Mavado şi Busy Signal. Apoi am descoperit-o pe "dezărica", care îndeamnă, iar şi iar, în video-ul de mai sus, "move militant! ". SOJA m-a uns la suflet toată iarna trecuta....Tiken Jah Fakoly mi-a părut în aceeaşi măsură de exotic şi de fain....
Pe urmă numai eu ştiu ce stare am avut când am ascultat pe un întuneric total, pe jumătate adormit, concerte întregi de Bob Marley.
