THIS IS IT !

AM AJUNS LA FINAL.
STATISTICILE SUNT MODESTE.
AM VRUT CEVA ORGANIC.
NICI SEO N-AM FOLOSIT.
VARFUL DE VIZUALIZARI A FOST OBTINUT
PRIN DISTRIBUTIA UN PIC AGRESIVA
PE ANUMITE SITE-URI.
ALTE DOUA VARFULETE AU FOST OBTINUTE
PRINTR-UN INCIPIT DE SEO.
IN REST, DOAR...CONTENT...
DIN SUFLET, PENTRU SUFLETE.

DRAGOSTEA E CA O STEA.

VA MULTUMESC,

APOLLO

Si pentru ca DRAGOSTEA E CA O STEA, LUMINEAZA TOATA VIATA MEA.... ZIC CA E MOMENTUL SA SPECIFIC DE UNDE ESTE TITLUL:

( IN FINALUL MELODIEI )

FROM FUSION TO CONFUSION

Bună, poftă bună şi-o zi bună, stimaţi şi stimate! Iată-ne ajunşi la penultima postare de pe acest blog; o călătorie de patru ani se va încheia exact pe data de 28 Martie, dată la care Renovatio-Apollo urca prima postare.

Ce se va întâmpla cu Apollo?

Păi, s-a întâmplat deja; este pseudonim literar şi nume pentru pagina de Facebook. De asemenea, el va distribui postările din anii anteriori peste tot pe Facebook, întocmai, sper, la data la care au fost făcute!

FROM FUSION TO CONFUSION pentru că e greu să nu fii confuz când vrei să uneşti mai multe chestii proprii pe online din registre diferite. De aceea, anunţ aici acum faptul că îmi va reuşi acest lucru, numai că... în alt mod. Începând ceva de la 0.

Statisticile acestui blog, după patru ani, vor fi prezentate în ultima postare.

Până atunci, vă pupă Apollo! :*  

TREI idei de la TREI femei ( II )

Citeam astăzi despre Jean-Paul Sartre şi am aflat că a ştiut să răspundă cu exactitate prin ce vrea el să fie ţinut minte de către posteritate. De parcă întreaga viaţă a plănuit asta, în secretul lui (care cu siguranţă ar fi fost, presupunând una ca asta, şi secretul vestitei Simone de Beauvoir).

Cuvântul scris împinge spre nefiinţă. Strugurele se destăinuie omului prin vinul dulce, vechi. Astfel cuvintele sunt esenţa poetului transformat. Şi amintirile, cele mai bune fotografii. Pentru că toate au un tâlc, şi toate versurile un meşteşug, şi rândurile o nuanţă asemănătoare prin substanţă cu şlefuirea de rindea a corzilor chitarelor cu buricele degetelor.

Lirismul care trece prin unii dintre noi ca un fulger globular mistifică şi mistuieşte pe dinăuntru; aproape vizibil, cu siguranţă perceptibil, el trece şi împinge condeiul, cerneala, buclele unele sub altele, tot înspre dreapta, stratificat şi încărcat, culoarea prinzând rădăcini într-un pământ alb şi fertil.

Oglindă mai dreaptă şi mai etanşă nu este; carnea unui om intră într-o clepsidră cu nisip căţărător şi picură în contra-ploaie pe un tavan lizibil.

Şi asta e tot.

* * * * *

Virginitatea spirituală nenoroceşte când e singură, precum pădurea virgină care nu e ca altele, descoperită dar lăsată virgină, deci protejată, ci pur şi simplu pură, magistrală totuşi ignorată.

Se nenoroceşte, da, dar şi nenoroceşte, precum mocnirea ruginii în foaia de fier, în sufletul plin de molii care vorbeşte, prin faptele sale, în dodii.

O necunoscută, asta se gândeşte că este, îşi spune sieşi că nu-i, că nu e vrută sau că nu poate încă.

De pregătire nici nu poate fi vorba, în primul rând psihicul dictează, da, pregătirea mentalo-spirituală, de parcă ai da prin raţiune o direcţie şi prin spirit un sens…  

* * * * * 

,, la ora asta în lume pe ziduri se caţără spaima ca o iedera japoneza încerc să descriu muzica ei monotonă pentru că spaima cântă fără pic de ruşine despre copiii firavi care se răsucesc prin somn, despre bărbatul părăsit de femeia lui. despre bărbatul părăsit de femeia lui despre sângele nostru al tuturora.

                       --citat aproape exact din Virgil Mazilescu--

 ea spune că nimic nu pare mai de preţ decât umbra unei tâmple abia înmugurite. sau decat strigătul sau decât limba strecurată printre datele pavajului cântec incoerent- spaima nu are nici logică nici măsură.” 

Mi-e teamă să mă gândesc la câte spaime poate aduna un om în el. Totuşi dragoste sau frică, dragoste sau frică, asta judec de ceva vreme încoace. Am vorbit despre asta, am arătat pe calea reţelei mondiale, dar teama cuprinde prea multe în ea, ca un singur muşuroi înglobator, sau trandafir de soiul care se poate înmulţi prin butăşire.

Ştiu visele plăpânzilor, au fost şi ale mele, şi credeam în coşmarurile proprii mai cuprinzător decât în conceptele de iele şi moroi.

Mi-e teamă de prin ce nu am trecut în viaţă; am greaţă la gândul unor necazuri în faţă; îmi va fi teamă şi de încercările care au fost, dureroase în aceeaşi măsură în care poate să doară dispariţia sensului de pe o direcţie.

Dragoste, sau frică?

„Dragostea e ca o stea, luminează toată viaţa mea”, mă învăţa cineva numit Chimie.

„E ultimul ceas în care poți să-ți dai seama
că nu psihiatrul, ci dragostea-nvinge teama.”, mă atenţiona cineva numit Cedry2k.

SEPTEMBRIE, LUNI

Se pare că nu este suficientă o singură piesă o singură dată să întreţină o stare înaltă.
Decât pusă pe repeat.
La un moment dat îşi pierde sensul.
De aceea cred în repeat a trei piese.
Echilibru. Si acuitate: direct în inimă.

Ultima dimineaţă de Luni a lunii Septembrie a fost a lui Horia Brenciu;
Pe seară am dat de doi-în-unu: Sişu şi Adele.
Acum sunt pregătit să intru în Octombrie.

Dar cum fac acest pas?
Mâhnit ca vremea, totuşi, la cât de mare e această stare,
atât de în faţă se bagă setea de viaţă!

Pentru că am ajuns la un număr în cronologie
şi ştiu că ceea ce observ nu mi se întâmplă numai mie.

Adormit de gândul unei fiinţe umane lipsită de griji
de genul "oamenii sunt răi, fereşte-te de ei!",
de tipul scuzelor patetice rostite de buze sintetice.

De-aia societatea se aşează ca cel mai prost strat
pe pământul ăsta niciodată rotund şi niciodată plat,
niciodată stea, şi niciodată pe deplin întunecat.

Asta e cauza inclusiv a răutăţii mele, şi nu mă scuz prin asta,
dar am identificat, măcar, lucrul ăsta, şi nu imediat,
dar cum să pot să ignor tot ceea ce văd şi ştiu şi realizez,
mămăligându-mă în sinea mea, încercând să mă decuplez?

Mereu caut tihna, mereu caut nuanţa, savoarea şi tot
nu pot vedea astea decât în puţine, puţini...

Ferry se va numi starea asta.
De la (să mă ducă departe) feribot.

DE LA ROŞU LA VERDE

De la roşu la verde îţi trece o viaţă prin faţa ochilor minţii

nebune de jocuri senine în cadrul cărora zâmbeşti

şi numai prin zâmbet îţi albeşti dinţii

şi numai prin scâncet de stări şi impresii îţi roteşti zimţii

de la mecanismul tău sangvin

şi resorturile tale interioare cu reglaj amplu şi fin.

De la roşu la verde e o trecere

mult prea bruscă pentru gusturile mele,

ca o trecere în revistă a purtării de moluscă

ce nu lasă furtul dulce să răsară de sub stele.

O revigorare a nuanţelor duce la o acumulare a creanţelor

în domeniul consolidării supremaţiei faptice,

geniul e al serii şi a vibraţiei cuantice, antice, citrice,

motrice, simpatice, nevrotice poate, şi toate colmatate

într-o singură suflare de vorbă, de la roşu la verde,

unde nu îţi este impusă nicio normă:

nici de traversare, nici de alintare, poate doar de avizare

din scuar în scuar, din triunghi în triunghi,

din unghi de privire în unghi de grăbire.

Să ştii, seara e doar o altă dimineaţă,

prin care apusurile vin şi par în ceaţă,

prin care respiri acea răcoare pe care toata ziua o aştepţi

ascultând sunete abrupte, iată seara care e plină de chitări rupte

din rai hai mai stai până trupul începe cu sufletul să lupte.

Şi să nu uiţi, când vei avea ocazia unor alte

locuri oameni şi ambarcaţiuni la figurat,

ce cine cum care şi în ce mod te-a încântat.

Unde-i vremurile bune?

Am ajuns în punctul ăla în care mi se rupe. Greu de crezut, nu? Credeam că sunt un atoatepăsător, şi o voce care nu avea nevoie să strige ca să fie auzită. Versurile s-au perimat, punk is dead, God is dead, ştiu, exemplele îmi arată că nimic nu e degeaba.

Trebuie să stau, să observ, să fiu în linişte printre oameni care habar n-au de aspectele pe care le spun eu aici. E  o asemănare mare cât o diferenţă. Nu vorbesc aici de faptul că fiecare e unic, ci de treaba că nimeni nu face nimic cu unicitatea asta a sa; treabă grea al dracului.

Ce pot să fac eu e să nu las omul în pace, adormit, scârbit şi neîncrezător, privitor în rosu şi verde, spălăcite, spoite pe perete, arătând o stare nasoală şi vorbind cu intonaţii năclăite în petrol. Şi mai pot să-i las în pace. Mă înfrânează, eu însumi mă amân din drumul meu ultraegoist şi ţâşnitor, pentru că... pentru că.

Întotdeauna mai există zile în faţă şi ştiu că îmi era mai bine dacă nu ştiam asta. Oameni de care îmi pasă, lapte prins pe masă, o ieşire, ce să fac, să meşteresc la cazemate, să mă distanţez, când eu din toată fiinţuca mea mă ataşez de oameni, niciodată de lucruri- da, niciodată de lucruri, de aia le vând-... oamenii nu i-aş vinde uitării şi indiferenţei. Şi sunt respins gen pleacă bă de-aicea dar nu plec, mă, nu plec, mâhniţilor, sunt şi eu mâhnit ca şi voi.

Urilor, scuipaţilor, infecţilor, răilor care îmi aruncaţi în cârcă mie răutatea voastră. O duc şi pe a altora în spate, numai să ştiu de ce.

Dar ar trebui să mi se rupă de asta, aşa, ca pentru liniştea mea sufletească aka pacea mea interioară aka întoarcerea la introspecţie şi la aşteptarea tăcută şi cuminte până la întâlnirea unei leoaice tinere.

Am alţi ochi; va mai putea leoaica de odinioară să mi-i încânte din nou?

VÂNTUL NE VA PURTA (gând astăzi)

Vântul ne va purta... pletele pe care nu le avem peste alte plete, vântul ne va bate, ne va împinge şi noi vom ceda forţei lui, vom ceda şi vom adormi cu inima aiurea şi ne vom trezi cu ea năduşită. Vântul e dincolo de conceptele de nori, de sori, vântul nu are sonde şi senzori cu care să ne măsoare nouă dorinţele. Vântul e aievea, şi nu ţine cont.

E ca atunci când după ce plângi înăuntru plângi afară apoi plânge şi vremea şi vântul îţi amestecă umorile cu  ploile.

E ca atunci când majoritatea oamenilor îşi pune bariere, se izolează într-o cazemată şi se fereşte de vânt. Însă bate rece şi scăpare nu e, bate rece şi rost nu e, bate rece şi viaţa trece searbădă dacă n-o trăieşti intens.

EUROVISION ROMANIA FARA... VIZIONARE

Nu m-a interesat, anul ăsta, "fenomenul" Eurovision. Până când am aflat cine ne va reprezenta, şi anume Cezar ( parcă e pentru prima dată când se promovează fără numele de Ouatu, nu ştiu ce dobitoci l-au sfătuit aşa, dar să trăiască Gibilan dacă ştiam cine-i Cezar sau de unde vine, CĂ CHIPU-I angelic - da, da, am văzut şi eu că se strâmba! - e recunoscut doar în medii mai... academice, mai de gală, aşa. A trebuit să caut pe Guugl "eurovision romania 2013" şi să mă interesez.

Referitor la prestaţia lui... Numai de bine! Crăcănat, cu gura-n stânga, talentul e, totuşi, talent, influenţa dubstep e bine primită (încă... sper ca în doi-trei ani dubstep-ul să scape de statutul de cireasă de pe tort, pentru că dubstep-ul în sine e un tort ), treaba făcută de el e fetus pe lângă o piesă de Nightwish; adică se aseamănă, dar... ohooo! Totuşi, respect, dar NU consider că merita locul 1 !

Iustin Narcis Ianău. L-am ascultat cu plăcere, aşa cristalină voce avea. Melodia- experiment. Acutele şi şoaptele de pe final au săltat mult valoarea. Şi mi-a plăcut că accentul cădea foarte  cascadic (am voie să spun, sau mă amendează ăştia de la CNA? :-))  ). Cascadic, cascados, înţelegeţi voi... 

*

Casa Presei, cu Turcescu? Ori a păţit Turcescu ceva la voce, ori... nu are voce. Şi piţigăiala aia fără sens "nu vreau să ştiiiiu"... Melodia e maxim, maaaaaxim drăgutztză. Ce mai tresărea saxofonul ( plăcerea mea vinovată), asta mai salva melodia. Ah da!, şi versurile... că îs aparte, dar nu neapărat foarte faine. Bineînţeles,   Mircea Badea mi-a prezentat melodiutztza asta încă de acum două săptămâni, sau ceva.

*

 FreeStay m-a dat pe spate, m-a cucerit! :-))  . Un pop-rock prăfuit, solist fiind (?) cel cu "Ea este Dana/ Colega mea,/ Şi vreau diseară/ Să mă plimb cu ea" de acum nişte mulţi ani, solist care a colaborat şi cu "Mărfar"... ce-şi imaginau, cu piesa aia, ca vin şi câştigă?...

 La fel şi cu Andrei Leonte. Nu mai are rost să discut despre el, că, oricum, nu ştiu absolut nimic, dar după ce i-am ascultat momentul artistic, nici nu cred că voi şti prea curând de el. O fi câştigat, o fi fost, da, nu neg, dar nu ştiu eu de el şi nici nu vreau să aflu.

*

Elena Cârstea... hmmm... se răsuceşte ceva în sufleţelul meu, ascultând piesa... Pentru că pusă pe folk, ar semăna cu Maria Gheorghiu... Dar n-are vocea aia să îţi facă pieptul să lăcrimeze. Nţ nţ. Nţ. Totuşi, respect artista ca pe una de mare valoare.

Şi, apropo...s de voci... Luminiţa Anghel, tati! Voce (unique), instrumental (grav), versuri ("...positivity feeding the angels defeating the beast"), tot ce vrei! Bravos! Bravos!

*

De Ovidiu Anton ce să spun, că s-a-ngrăşat? Da. Altceva? Că face piese la fel cum făcea cu ani în urmă. Care nu prea prind, cu toate că sunt făinutztze. A evoluat. Corporal.

Şi Tudor Turcu?? Cum, mă, ăla drăcos, care când a câştigat X Factor, cânta Hora de la Phoenix şi eu aveam teveul la max? Serios, era la maxim, că de la un punct încolo liniuţele de la volum se tot adaugă dar volumul nu mai creşte (mult).  Dar acum, cu melodia asta, "Hello", parcă s-a întors iar la preselecţii la X Factor şi a început să se prezinte. Mi se pare un regres. Sincer.

*

Cristian Prăjescu se pricepe să se prăjească la lumina celui mai bun lucru în viaţă, şi se mai pricepe să mă adoarmă. Adică... înţeleg, sentimentalism, alea-alea, n-am inima de fier, însă e prea prea soft moale silk cocolino .

*

Al Mike feat Renee Santana, uau!, ce denumire pentru o singură duduie care a urcat pe ŞCENĂ ! Însă vocea e bună, piesa e bună, mai ales la refren, dar parcă lipseşte... " Ce?"  Lipseşte... "Ce, ce? "  . Ceva. Un negativ mai bun, cred. Al Mike, radiourile te aşteaptă; eu nu.

Şi, cum zice francezul, în cele din urmă but not the least, Electric Fence. Bă, foartetare! Au avut balcanism, voce buuună, de-aia de jazzisme,  hhenergie, un toboşar dat naibii cu pleata lui cu tot,  dubstep tată (ni-l cam bagă pe gât, nu?...), mă şi a zis la final un "tâgâlî- tâgâlî- tâc-ta" de meserie. Aşa! Da!

- - - - - - - - - - - - - - - - 

Aşadar, podiumul, după mine, se ocupa cu Narcis Iustin Ianău, Luminiţa Anghel şi Electric Fence. Şi pe locul 4, Renee Santana (fără Al Mike). 

În realitate, podiumul a fost ocupat de... Cezar (20 puncte), Electric Fence (19 puncte) şi Luminiţa Anghel (18 puncte).

- - - - - - - - - - - - - - - - 

Mulţumitor. Dar la Malmo, în Suedia, ne va reprezenta Cezar. Cezar Ouatu. Florin Cezar Ouatu.

. 

.

.

.

.

( acest text este un pamflet şi trebuie tratat tare... ca atare  )

YIFTAK ALEINU sau Catalogul cuvintelor frumoase

- - - - - - Maktub fil Ahlam....esta escrito en los suenos - - - - - - -

Atemporal

Benefic

Colosal

Diamantin

Elegant

Fantastic

Genial

Holistic

Iubit

Jovial

Liniştitor

Miraculos

Nestemat

Oniric

Preferat

Radiant

Superb

Transcendental

Universal

Visător

şi Zen, acest cântec. Şi niciunul dintre voi, DUPĂ ascultarea acesteia, nu veţi putea infirma cele spuse de mine mai sus.

Oare  mai ştim să ascultăm muzică? Oare mai ştim să ascultăm orice? În urmă cu câteva ore am spus că nu am multe de spus, deoarece am multe de ascultat. Să ascultăm lichidul echilibrului cum susură, vorba vărsată din belşugul interior al unui om mare şi bun, trecut prin timp mai degrabă decât prin viaţă, să ascultăm şi să vorbim, dar s-ascultăm cu-ntâietate.

De la ochi la voce, de la culori la flori…

( Poetique Handmade )

Nu este încă vară, să mai aşteptăm puţin…

Şi, ca un exemplu care să dea de înţeles că al meu alfabet de cuvinte frumoase e, totuşi, doar un foarte mic spectacol, vă înşir primele două minute dintr-o altă melodie :

 I AM Light.

I AM Infinite.
I AM The Channel.
I AM Expanding.
I AM Psychedelic.
I AM Vibration.
I AM Timeless.
I AM Unity.
I AM Activating.
I AM Resonant.
I AM Galactic.
I AM Radiant.
I AM Defined.
I AM Electric.
I AM Lunar.
I AM Magnetic.
I AM Planetary.
I AM Balanced.
I AM Organized.
I AM Connected.
I AM Inspired.
I AM In Harmony.
I AM In-tegrity.
I AM Perfect.
I AM Manifestation.
I AM Dissolving.
I AM Releasing.
I AM Liberated.
I AM Dedicated.
I AM Universalized and Divine, Transcending Mantra.
I AM Being.
I AM Communicating.
I AM Spirit.
I AM Breathing.
I AM Cosmic.
I AM Essence.
I AM Power.
I AM Action.
I AM Dreaming.
I AM Abundance.
I AM Intuition.
I AM God.
I AM Extreme.
I AM Internal and External.
I AM Flowering.
I AM The Clocking.
I AM Aware.
I AM Lifeforce.
I AM Surviving.
I AM DMT.
I AM Spiraling.
I AM Arc.
I AM Accomplishing.
I AM Healing.
I AM Beauty.
I AM Elegance.
I AM Pure.
I AM Flowing.
I AM Love.
I AM Chakras.
I AM Co-inciding.
I AM Playing.
I AM Magic.
I AM Elusive.
I AM Free Will.
I AM Wise.
I AM Exploring.
I AM Space and Time.
I AM Waking Life.
I AM Vivid.
I AM Enchanting.
I AM Timelessness and Complete, Infinite Design.
I AM Alien.
I AM Human.
I AM Receptive.
I AM Vision.
I AM Energy.
I AM Mindful.
I AM Questioning.
I AM Answering.
I AM Intelligent.
I AM Fearless.
I AM Evolving.
I AM Opening My Third Eye to the Unseen Vision, Translating.
I AM Synchronicity.
I AM Reflecting.
I AM Endlessness.
I AM Order and Chaos.
I AM The Tao.
I AM Crystalized.
I AM Self-generation.
I AM Affirming.
I AM Enlightened.
I AM Blind.
I AM The Tone.
I AM The Color.
I AM Electronic.
I AM Lunar and Solar, Opposite and Polar.
I AM Language.
I AM Radial.
I AM Particles of Plasma.
I AM Endurance.
I AM Cosmic.
I AM Releasing.
I AM Liberating.
I AM Perfect.
I AM Pulsing.
I AM Realizing.
I AM The One Because The One Are All.
I AM Form.
I AM The Infinite, Nothing That Becomes The Everything.
I AM Symbolic.
I AM Relative.
I AM The Divine Spirit that Harmonizes with Laws.
I AM Projecting.
I AM Controlled Experience.
I AM Desire.
I AM Being.
I AM Me. We Are You.

SCRISOARE CU SCORŢIŞOARĂ

 un scârţâit de câini

apus peste apus

un câine, mii de pâini

să-l întărâţi nu-i de ajuns

*

pisică moartă. nu o tai

probabil muncitorii au plecat

eu nu ştiu unde tu erai

s-a chinuit, s-a spânzurat

 nu-ţi cer mâncarea

dă-mi doar biciul

sărutarea

viciul

*

horopsiţi unii !!

cartofori

seamănă umeri

înseamnă mori!

 scrisoare cu scorţişoară

lumini orbindu-se-ntre ele

femei vorbindu-se-ntre ele

mă-nec, e vară

*

frizerie mizerie

tundem ciobanii şi oile lor

în somn şi-n isterie

navă de călător

 n-am zărit pe nimeni

nici nu trebuia

n-am sărit pe nimeni

nici când trebuia

*

am izbit toate frunţile

date pământului

moarte defunctului !

nu ştie nimeni

nimeni nu află măcar

câinii înfierbântă Marte

capăt la capăt de ceas hoinar

o umbră aparte   

                                      Silvian "Apollo" David,  24-25.01.2013