De la roşu la verde îţi trece o viaţă prin faţa ochilor
minţii
nebune de jocuri senine în cadrul cărora zâmbeşti
şi numai prin zâmbet îţi albeşti dinţii
şi numai prin scâncet de stări şi impresii îţi roteşti
zimţii
de la mecanismul tău sangvin
şi resorturile tale interioare cu reglaj amplu şi fin.
De la roşu la verde e o trecere
mult prea bruscă pentru gusturile mele,
ca o trecere în revistă a purtării de moluscă
ce nu lasă furtul dulce să răsară de sub stele.
O revigorare a nuanţelor duce la o acumulare a creanţelor
în domeniul consolidării supremaţiei faptice,
geniul e al serii şi a vibraţiei cuantice, antice, citrice,
motrice, simpatice, nevrotice poate, şi toate colmatate
într-o singură suflare de vorbă, de la roşu la verde,
unde nu îţi este impusă nicio normă:
nici de traversare, nici de alintare, poate doar de avizare
din scuar în scuar, din triunghi în triunghi,
din unghi de privire în unghi de grăbire.
Să ştii, seara e doar o altă dimineaţă,
prin care apusurile vin şi par în ceaţă,
prin care respiri acea răcoare pe care toata ziua o aştepţi
ascultând sunete abrupte, iată seara care e plină de chitări
rupte
din rai hai mai stai până trupul începe cu sufletul să
lupte.
Şi să nu uiţi, când vei avea ocazia unor alte
locuri oameni şi ambarcaţiuni la figurat,
ce cine cum care şi în ce mod te-a încântat.
