Impulsivii au mult de pierdut în viaţă; de ce aleg unii, cu bună ştiinţă, să fie aşa, nu ştiu... Unii se inchid în chestii dulci , siropoase, în mii de poze cu flori, şi nu le pasă de mizeria umană, de mizeria apelor, de British Petroleum... Numai poze cu flori, numai călătorii la concerte, în timp ce privesc lucrurile rele ca pe ceva ce nu îi ating... ca pe un mic punct, la orizont, nevrând să înţeleagă că pentru cel de departe, punctul acela mic reprezintă ceva foarte mare şi bubos...
Şi lezarea propriei persoane este, pentru mulţi, insuportabilă, chiar dacă vine în urma unui sfat binevoitor, a unei sugestii, a unei mici muştruluiri etc., care are caracter dojenitor întru construire, şi nu mustrător întru distrugere.
Cine poate şti, Otilie enigmatică, cine eşti tu? Eu şi tu ştim. Este asta ceva care te jicneşte fiindcă te-am pomenit public? Şi...care public, până la urmă? Că nu cred că mai mult de 30 de persoane mi-au vizitat blogul, în o jumătate de an...
Pentru unii urmează facultate; la modă la facultate este să rămâi aşa... ca în liceu. După facultate, master. Îţi ocupi timpul învăţând, practicându-ţi hobby-urile, muncind orice, sau ceva part în domeniu, distrându-te. Cu prietenii, cu familia. Însă tu îţi alegi prietenii, au ei te aleg pe tine? Şi, atâta timp cât nu îţi fac rău, de ce nu-i primeşti pe aceia?
V-aţi gândit vreodată la couchsurfing? Unii se mai gândesc; vreo 4500 de români; pe tot globul, poate chiar milioane. Asta, ca un alt point of view la chestiunea cu "hang out with"; parcă se redefineşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu