Bucureşti? Din 2006 începând. Poate şi până atunci, însă nu-i puţin lucru să îl descoperi. Tu, ca provincial, că nu-mi poate spune nimeni că 60 de mii de metri sau de minute de călătorie nu înseamnă mare lucru. Aşa e, nu e mare lucru. Însă micile detalii nasc marile trăsături.
Unde am fost prin Bucureşti? La birturi, la Mac, la KFC, Sala Palatului, Lăptăria lui Enache, Academia Română, Biblioteca Nu-Mai-Ştiu-Cum, Universitatea Bucureşti, in Regie, la Valea Regilor şi la... Green Hours. De patru ori, pare-mi-se. Mereu cu alte ocazii, mereu cu alţi oameni. Intraţi pe site, să vedeţi mai bine pub-ul.
Mi-am amintit de mongolia.ro . Păţesc la fel ca şi cu dandaviddandavid. Indubitabil. Pun pe lista blogurilor lui Apollo în speranţa că Aristotel va citi. Ştiu eu care Aristotel. Însă pe 2 dec. e lansarea unei cărţi pe care mă bate gândul să o cumpăr.
Încă o dată, mă simt incapabil să scriu detaliat chestiuni de genul "cum o fost in green hours". Tocmai de aceea m-am forţat să scriu chestiuni semi-autobiografice în poate viitorul meu roman. Poate nu sunt genul. Poate sunt genul de a sintetiza totul într-o goană după aur. Prefer Cu ochii-n 3,14 de pe ultima pagină a Dilemei vechi, unde-s chestii scurte cu bulinuţă (nu roşie). Dinamism. Şoc. Detaliu. Short and sweet. Totuşi, cuprinzător. Variat. Un pic de verde, de albatru. Mozaic. Original. Pentru că n-am un subiect. N-am zece. Sute sunt. Zece sunt ale mele, zeci vreau să le transmit mai deparete de unde le-am aflat spre unde vreau să se afle.
Aş scrie ceva despre dimensiunea axiologică. Şi despre neînsemnatele procese psihice care dau înapoi la nivel de omenire, istorie, draci, laci. Melci scoici raci craci.
Dragi tovarăşi şi pretini, aceasta nu reprezintă o justificare, ci o detaliere asupra modului (pe care nu-l prefer, însă cred că mă preferă el pe mine) în care scriu pe blog. Staţi liniştiţi la locurili voastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu