Măi, să fie!

Când mă întorceam acasă, pe la 8 fără, seara, m-am oprit în loc şi am numărat; ieşeau 15 la alea mici, 27-28 la alea mari; încă o dată: 15, 26-27. Deh!, n-am numărat eu bine. Oamenii se grăbeauş maşinile, nici nu mai ştiai când porneau sau când opreauş parca sunetul era acelaşi, fiindcă sincroanele făceau ca cei care virau spre dreapta să oprească exact atunci când virau cele care doreau spre stânga. Şi 15 secunde îi rămâneau pietonului îngheţat să-şi salte bocancii prin fleoşcăiala generală, până la trotuarul şi mai general; dacă nu eşti cu ochii pe Verde, pierzi, automat, 3-4 secunde. Adică un sfert din timp!!