luni, 28 februarie 2011

Nokta instrumental

Când nu mai ai curajul de a vorbi, mai ales despre vise şi visuri, taci, sau vorbeşti, cu voce scăzută, fleacuri. Şi rămâi un om...obişnuit. Nu zic mediocru, ca să nu te ataci. Schimbând subiectul, am de adăugat pe marginea acestui subiect următoarele: have fun! .Probabil melodia asta instrumentală ar trebui însoţită de imagini din Egipt, din Libia... (de la Vama Ploieşti...).Însă nu am spirit jurnalistic în mine. Poate ar trebui să precizez că pe omul ăsta, Rachid Taha, l-am mai prezentat în postările mele. Şi oamenii încă se mai întâlnesc; legăturile se menţin, pier, se formează şi se metamorfozează sub privirile mele; dar, cu privire la subiectul ăsta, momentan am privirile fixe. Reci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu