Ceea ce vedem aici e dama de pică. Şi-un craniu fixat în mod lamentabil lângă desktop, ca să fie în acuitatea vizuală tot timpul. Craniu mic, de nici 10 x 10, din ipsos, smaltuit atat de fain si cumparat în cls. a VIII-a.
Ceea ce vedem aici e părerea de rău.
Ceea ce nu se vede sunt eu. Veşnic tânăr şi ferice, înconjurat în manta-mi.
Sacrificiul trebuie făcut.
Viaţa trebuie să meargă înainte.
Iar eu?...
Găsesc eu o cale.
Pa cuvant, mie mi-e mai greu sa ma lipesc, in special neavand "reminder" pa raza retinii asupra celor care sa risipesc cu timpu.
RăspundețiȘtergereSi in plus: In mama Romanica, calea te gaseste pe tine.
A gasi o cale, ca expresie pe care o folosesc doar intr-un anumit sens, nu implica Romanici.
RăspundețiȘtergereSi apropo de reminder... eu am. Si ce a fost pastila aceasta in acel august e ce ar fi fost una asemanatoare in acest august care tocmai a trecut.
Cand istoria se repeta, cu toate ca sunt alti actori, reminder-ul apare in mod automat.