Frumos. Unele seri sau zile sunt chiar frumoase dacă ştii să ţi le faci aşa. Când oamenii sunt printre oameni, doi sau mai mulţi, în funcţie de specific şi de natură şi de adunătură. Muzica e limba universală, din ea se nasc limbi de foc în mod gentil şi aburind, vizibile nu cui are chef, ci cui merită.
Multă confuzie în gânduri duce la o stare de reggae cu 45 bpm care te absoarbe dar care îţi şi place, nu i te împotriveşti; fericiţi cei sangvinici în temperament, cu toate că sunt ca un HD care se focusează un pic anapoda, augmentează şi diminuează, intensifică şi scapă din vedere câte unele.
SEX, DRUGS AND ROCK & ROLL faţă de cele din poza de mai jos nu sunt tocmai în contradicţie. Nasc confuzie cu asta? Nu e intenţia mea să fac
lucrul ăsta.
Ceea ce nu pot înţelege nu pot exprima bine, nici măcar întreba bine. Pot doar spune nu, nu, nu aşa. Niet şi iar niet. Alegem fiecare dintre noi importanţa acestor cuvinte, acestor noţiuni care trăiesc, undeva mai sus decât noi, şi ne consideră pe noi, oamenii, nişte cuvinte şi noţiuni, la rându-ne.
Întotdeauna dacă nu ne putem da noi îndemnuri de niciun fel, trebuie să o facă alţii, cu costuri mari, mici sau, să sperăm, insignifiante. Nu generalizez aici, spun ceva particular, însă îmbrăcat nu în denaturări de sens, ci în coajă; şi trebuie decojit, trebuie văzut, conştientizat, dar înainte de toate, TREBUIE VRUT.
Trebuie parcurse melodiile acestea în ordinea " intrarii lor în scenă ", ca să nu trebuiască să îl pomenesc aici pe Jeffrey Sachs şi tu în timpul ăsta să asculţi Aprinde o ţigară. Stinge-o, dă-o dracului, stinge-o dacă nu ai tu nimic aprins în tine! Stinge şi ce-i aprins în tine dacă provoacă scrum. Flăcări purificatoare, atât îţi spun. Şemineul din tine în care flacăra vibrează calm, cu maxim de benign.
Aici l-am pus pe Rachid Taha, cel lăudat de mine mai demult, pe acest blog, pe atunci "la pachet" cu Faudel şi Cheb Khaled.
Dar când lumea e aşa cum este, când bolnavii nu se mai gândesc la fel la lucrurile acestea aşa de atrăgătoare pentru noi, când cei care au iubit nu mai vor să iubească, cum să nu te gândeşti la două lumi paralele prezente aici, lângă tine, sau din păcate poate chiar în tine? Cum să nu vezi distanţele mari dintr-o distanţă mică? Cum să nu, când unii se îngroapă în muncă şi-şi reprimă dorinţele, când unii se lasă influenţaţi prea mult şi prea eficient de ceilalţi?
Înclin a crede că trebuie să spun; inner messages, teme sociale, spirituale, pline de resorturi motivaţionale înspre positive thinking, oarecum, ştiu că pot spune despre cum a fost la maimicile sau maimarile concerte sau altele de genul acesta. Însă asta este viaţă (un pic provincială în cazul meu, cu toate că am avut parte de nopţi şi în Capitală), asta o spun un pic degeaba dacă e să o spun.
Multe de spus, limbaj am, însă ăsta e blog personal; şi personal să fie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu